Părinții din România, sursă de inspirație pentru alimentația greșită a copiilor lor
Dacă la nivel mondial mondial, țara cu cei mai obezi copii este Nauru (țară insulară în teritoriul micronezian al Pacificului de Sud), urmată de China, Statele Unite ale Americii, India și Brazilia, în continentul Europa, Cipru, Italia și Grecia are cele mai mari probleme cu obezitatea la băieții cu vârstele cuprinse între 6 și 9 ani, în timp ce Spania și Malta ocupă poziția fruntașă în ceea ce privesc fetele.
Potrivit unui studiu realizat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în 2017, România ocupa la acea vreme locul doi în Europa. Practic, unul din doi copii aveau probleme de greutate, în România.
În timp ce la școală sunt slabe șanse ca cei mici să învețe despre obezitatea infantilă, specialiștii atrăgeau un semn de alarmă, avertizându-i pe părinți că aceste probleme trebuie rezolvate prin educație, de acasă. Având în vedere că la vârsta de 5-10 ani, copiii își formează gustul pentru anumite alimente care rămân implementate în dorințele lor pentru tot restul vieții, specialiștii țin să puncteze faptul că o alimentație sănătoasă include neapărat fibrele din pâine, cereale sau paste, fructele, legumele, lactatele, apoi porțiile de carne și de ouă (care trebuie să fie mici), urmând ca pe ultimul loc să fie dulciurile. Din păcate, în România, părinții au fost ei înșiși crescuți sub cultura aprecierii și recunoașterii prin oferirea celor mici a `ceva bun`, fapt care continuă să fie predat și generațiilor de astăzi.
„Memoria nu joacă feste în ceea ce priveşte educaţia alimentară din copilărie. Copilul care creşte şi este expus la mediul colegilor şi presiunea socială. Nu uită că anumite excepţii se pot face şi, în rest, revenim la cine suntem noi de fapt″, mărturisește Lygia Alexandrescu, psiholog. Astăzi însă, copiii sunt lăsați de părinți să mănânce fast food, pizza sau să consume sucuri acidulate. În acest sens, psihologii consideră că părinții sunt cei care trebuie să ia atitudine. „Un copil care nu mănâncă ţelină, de exemplu, sau leguminoase - nu e nimic grav în asta. Iau ţelina, am să o fierb la abur, că altfel o fac varză, şi o să adaug pe ea unt de arahide. Credeţi-mă că are gust de prăjitură. Copilul o va mânca. Dacă el o să cumpere singur portocală respectivă şi merge cu mama în bucătărie şi află cum se stoarce, cum Superman sau un alt erou a băut acel suc stors de el, credeţi-mă că îl va tenta”, precizează Mircea Telegeanu, psiholog.
În apărarea psihologilor, dr. Ionela Vivisenco, medic primar pediatru, confirmă că sistemul imunitar al copiilor se construiește cu viteză până la vârsta de 12 ani. Observând că mulți copii se hrănesc pe unde apucă și nu la masă cum ar trebui, medicul pediatru afirmă: „Acest aspect face parte din educația alimentară de bază. De ce nu e bine? Nu e igienic. Copilul pune mâna pe toate suprafețele comune. E imposibilă igiena corectă înainte de masă. A doua problemă - ce mănâncă un copil în parc? Eu merg în parc zilnic cu copilul. Într-un an și opt luni am văzut un copil mâncând o pară și unul o piersică. În rest, dulciuri și mezeluri. Ne gândim la zahăr. E o problemă legată de toate bolile de metabolism și bolile cardiovasculare. Eu o am o predispoziție genetică și de la o generație la alta se tot adaugă.
E practic imposibil să nu ai în familie boli cardiovasculare, diabet. Înseamnă că ai această predispoziție. Zahărul la vârstă mică afectează direct pancreasul în formare și ține organismul în hiperglicemie tot timpul. Hiperglicemia lovește direct sistemul imunitar. Scopul părintelui nu e să hrănească copilul azi, să îi fie bine azi, ci să fie atent ce informații, prin alimente, îi oferă acelui organism pe termen lung″.
Îngrijorată că celor mici li se dau prea multe mezeluri să mănânce, Dr. Iolanda Vivisenco, adaugă: „o felie de salam are până la 20 de substanțe. Toate fac o reacție imună. Sistemul imunitar în formare intră în contact cu alimente agresive și pentru un adult. Mă refer la mezeluri. Sunt mult substanțe într-o felie de salam. Organismul face un efort de digestie, de excreție. Am dintr-o dată 20 de substanțe diferite într-o felie de salam. Sistemul imunitar se chinuie să le recunoască. Aceste 20 de substanțe sunt altele în afară de carne, adică o proteină de calitate. Organismul nu trece pe lângă ele pur și simplu. Uneori creează o reacție de toleranță, alteori intoleranță ori o reacție aberantă, reacția alergică. Pot să îl sensibilizeze la maniera de a nu tolera ulterior și alte alimente. Aici e pericolul! Doar proteinele de calitate din hrană formează celulele imunitare. În primii ani de viață copilul are nevoie de carne, ouă, brânzeturi, proteine complete care formează sistemul imunitar, sistemul imunitar format din celule și anticorpi. Anticorpii sunt proteine. Ca să fac anticorpi, am nevoie de proteine complete din hrană. Nu le primesc, înseamnă malnutriție, chiar dacă copilul mănâncă. Malnutriția duce la imunitate slabă și la boli infecțioase frecvente. Celule imunitare au nevoie tot de proteină completă din hrană, pentru că și ele sunt structuri proteice. E paradoxal, dar copilul mic are nevoie uriașă de proteine perfecte din carne, ouă, brânzeturi. Sistemul imunitar se construiește pas cu pas și acești pași nu există fără aport de proteine complete din hrană″.
Din păcate, copiii nu pot fi ajutați prea mult de părinții noii generații în condițiile în care, în România, conform Studiului Naţional privind Prevalența Diabetului, a Prediabetului, Supraponderii, Obezităţii , Dislipidemiei, Hiperuricemiei şi Bolii Cronice de Rinichi (PREDATORR), 31,4% dintre adulţii cu vârste cuprinse între 20 şi 79 de ani suferă de obezitate. Cu alte cuvinte, 6 din 10 adulţi au probleme cu greutatea.
