Pentru a fi cetățean al Israelului, trebuie să fii evreu
De la aprecierea biblică a evreilor și până la istoria modernă în urma cărora, aceștia au devenit cel mai persecutat popor al lumii, subiectul acestora a devenit unul dintre cele mai sensibile. Considerându-se moștenitorii pământului și poporul ales al lui Dumnezeu, evreii de astăzi continuă să lupte pentru dreptul de a prelua Israelul pe care îl împart cu musulmanii și a-l transforma în țara lor. Mai mult, aprecierile celui mai puternic om al planetei, conform cărora Iersusalimul este capitala Israelului, fapt pentru care Statele Unite ale Americii și-a mutat ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim, a oferit acestora o și mai mare considerație față de sarcina supremă a evreilor.
Disputa de astăzi între evreii și musulmanii din Ierusalim pare și mai înverșunată din moment ce, evreii nu renunță la ideea de a transforma Israelul în patria lor și mai apoi, de a porni la gloriosul și mult așteptatul drum de a ridica pentru a treia oară Templul Sfânt, aflat astăzi, sub dominația musulmană. În acest sens, evreii din parlamentul israelian au dat o lovitură de grație musulmanilor, votând un proiect de lege care prevede că pentru a fi cetățean al Israelului, trebuie să fii evreu.
Sămânță din Avraam, părintele suprem al tuturor neamurilor, evreii au avut o istorie încununată cu mai multe provocări decât reușite. Luați sclavi în Egipt de către Faraon, eliberarea evreilor a devenit sarcina lui Moise, pe care Dumnezeu îl binecuvântează cu minunile necesare protejării poporului Său, dar și a însoțirii acestuia până în Țara Făgăduinței. „Moise, legiuitorul prin excelenţă, a fost ales de Dumnezeu pentru a continua planul de mântuire a poporului evreu. Ales să-i elibereze pe israeliţi din robia egipteană, Moise devine lider al neamului din care provenea. Cinstea de care el s-a bucurat în vremea sa este confirmată şi de menţionarea numelui său atât de des în Noul Testament. Nici un alt nume din Vechiul Legământ nu apare menţionat în scriptura Noului Testament atât de des precum cel al lui Moise, Sfântul Ioan fiind evanghelistul care-l menţionează de cele mai multe ori” informează ziarullumina.ro.
Cucerind Israelul, evreii devin primii stăpâni ai lui, așezați în acest loc de însăși puterea lui Dumnezeu. Mai mult, Solomon, fiul binecunoscutului David (cel care l-a ucis pe Goliat) a ridicat la dorința tatălui său un Templu în numele lui Dumnezeu. Acesta avea să fie locul de închinare unde toți evreii se puteau ruga, aduce laude sau jertfe. De-a lungul timpului însă, evreii au devenit ținta mai multor cuceriri, cea mai mare fiind cea desfășurată de Nebucadnețar, regele Babilonului.
Luați prizonieri pentru 70 de ani, evreii au trebuit să se supună acestuia ca fiind singurul „Dumnezeu” cunoscut pe pământ. Povestea profetului Daniel și a celor trei tineri care au refuzat să i se închine lui Nebucadnețar este la fel de cunoscută creștinilor precum și istorisirile Noului Testament. Însă, pentru că evreii nu recunosc Noul Testament, Biblia acestora (numită și Tora) se oprește la Vechiul Testament, unde, se specifică clar că doar poporul evreu este cel ales. Ignorarea lui Isus ca Fiu de Dumnezeu și vestea precum că astăzi, și Neamurile sunt copiii lui Dumnezeu, îi determină pe evrei să se vadă singurii favoriți ai acestui pământ.
Din păcate, Holocaustul a determinat o suferință atât de mare asupra poporului evreu (Adolf Hitler ucigând aproape 6 milioane de evrei din întreaga lume) încât acesta a fost nevoit să se izoleze și să se răspândească pe teritorii depărtate. Deși se cunoaște faptul că la baza tuturor companiilor, mass mediei și a instituțiilor cu putere, se află evreii, aceștia recunosc că nu își găsesc pacea până când toți evreii se vor întoarce în Israel și vor deveni din nou, poporul lui Dumnezeu.
De data aceasta însă, Israelul este ocupat atât de musulmani cât și de evrei, acestora adăugându-se și o comunitate de străini. Faptul că Ierusalimul a devenit centrul credințelor creștine, islamice și iudaice, a atras după sine o situație conflictuală fără margini. Creștinii pretind că acest loc este sfânt pentru că Însuși Isus a călcat pe acest loc, unde a și fost răstignit; de altă parte, islamiștii consideră că Ierusalimul le aparține în urma cuceririlor istorice, în urma cărora și-au ridicat Moscheea Al Aqsa. Total în dezacord, evreii consideră că Ierusalimul ca și întreg Israelul le aparține, avându-le moștenire de la Dumnezeu. În ciuda faptului că acestora le-a mai rămas doar un zid (Zidul Plângerii) din Templul lui Solomon, evreii nu se lasă bătuți și cred, conform credinței de neclintit, că țara trebuie să revină în totalitate lor; iar pentru acesta, primul pas este recunoașterea evreilor ca singuri cetățeni ai Israelului.
După mai multe tentative și luni de răbdare, evreii au dat lovitura, când Israelul a adoptat legea privind definirea sa drept „stat-naţiune al evreilor” în baza căruia doar aceştia deţin dreptul de autodeterminare în cadrul ţării. Aprobat cu 62 de voturi „pentru”, 55 de voturi „împotrivă” și două abțineri, proiectul de lege al Parlamentului israelian prevede că limba ebraică este limba oficială a statului. Potrivit Mediafax, „deşi legea este mai mult simbolică, oponenţii susţin că aceasta reprezintă o ameninţare la adresa balanţei între majoritatea formată din evrei şi minoritatea arabă, care reprezintă aproape 21% din totalul populaţiei”.
