Libertatea copiilor, rezultat al lipsei timpului și atenției date de părinți
Personalitatea copilului se schiţează încă de la vârsta de 3 ani când trăsăturile de temperament şi caracter devin evidente. Intrarea copilului la școală va influenţa formarea personalităţii acestuia. Exterior, copilul va căpăta un alt profil, dar pe plan interior, se va pune bazele concepţiei copilului despre viaţă; fapt care va interveni impetuos asupra personalităţii copilului (o personalitate care se caracterizează ca fiind stimulatoare de independenţă şi autodeterminare).
Copilul caută să întreprindă aptitudini mai mature şi manifestări controlate, dezvoltând şi o atitudine pozitivă faţă de învăţătură. În acest demers profesorii şi familia copiilor au rolul de a-i încuraja şi sprijini pentru dezvoltarea gustului pentru frumos, comunicare şi o personalitate puternică. Aceste activităţi formează copiilor capacitatea şi îndeletnicirea de a lucra, capacitatea de a se exprima, dezvolta expresivitate, creativitate şi armonie, toate numai pentru un alt stil de viaţă mai bun. Personalitatea va fi comoara tuturor, atunci când orice om va ştii să o preţuiască. Această situaţie presupune o legătură între cel care capătă şi cel căruia rezultatul personalităţii i se adresează. De aceea, educaţia pozitivă este o necesitate în familie.
Astfel, familia are rolul primordial de a-i oferi copilului protecţie față de societate. Familia trebuie să fie cea care îi şi ajută, îi înţelege şi le acceptă capriciile. Generaţiile diferă şi fiecare generaţie vine cu altfel de tehnologii, cu care cei din urmă, se pot acomoda greu. Acceptăm astfel idea precum că familia este de fapt o victimă a noilor vremuri. De multe ori, specialiştii sociologici şi psihologici, cred ca exact factorii externi familiei, influenţează mai mult formarea unui anume tip de personalitate la copil.
Informaţia nu este doar mesajul dinspre părinte către copil şi viceversa. Informaţia este, se pare şi rivalul familiei, care neputând ţine pasul cu ceea ce este nou, se declanşează o diferenţă vizibilă între modul părintelui de a comunica şi modul pe care îl abordează copilul. Ca să nu mai punem la socoteală, faptul că părinții, par mereu preocupaţi de serviciu, de traiul familiei, de problemele de cuplu şi astfel, uită să se ocupe cu desăvârşire de copii şi problemele pe care aceștia trebuie să le înfrunte de unii singuri.
Nu doar că părinţii nu mai au acelaşi timp de copil, ca atunci când era foarte mic, dar îl lasă să decidă singur pentru el. Iar de cele mai multe ori, copilul decide activități cu care să își ocupe timpul (în acest caz, nu mai putem vorbi despre timp liber, pentru că timpul copilului care decide singur pentru el, este în totalitatea lui, un timp liber).
Pentru ca procesul de consolidare a unei personalități sănătoase să aibă un succes, este nevoie de înţelegere, calm, răbdare şi acceptarea unor noi influenţe care vor genera pe parcurs nu doar neplăceri ci şi modalităţi perfecte de a ajuta părinţii în procesul educării şi formării unei personalităţii copilului. Timpul liber este cel care îl ajută pe copil să descopere şi să se descopere. Dacă timpul său liber ar fi relaţia cu familia, atunci, copil ar coexista cu aceasta sub aceleaşi principii şi condiţii de viaţă. Dar cum, realitatea din România arată că părinții au pierdut teren în ceea ce privește atenția și grija pentru copii, în defavoarea timpului liber consumat cu telefoane, tablete, jocuri pe calculator, prieteni virtuali etc., copilului în adolescenţă, tânărul fuge de sub aripa protectoare a părinţilor şi acceptă provocări, de unul singur și nu îi mai rămâne decât să devină și proprii responsabili de ceea ce li se întâmplă.
Televizorul şi emisiunile ei atipice, internetul și nevoie de neatins, presa scrisă şi ştirile de scandal, radioul şi melodiile uneori, transcendente, împreună cu prieteni care vin din arii diferite de educaţie, medii diferite ce reprezintă locuri de joacă etc., fac din copii anului 2021 să fie membrii în cadrul familiei dar nu și parte a ei.
Bariera comunicării dintre copil și părinte este ușor ignorată de toate recompensele pe care familia le folosește ca să ascundă lipsa timpului și preacuparea 100% față de acesta. Problemele pe care schimbările de ordin social, economic, comunicațional, tehnologic etc., se revarsă asupra societății influențează categoric și modului în care părinții se comportă cu copiii lor sau reacționează în diferite situații.
