Angajatul, primul consumator al promisiunii afacerilor moderne

În trecut, conducerea unei companii era în subordinea mai multor persoane care trebuiau să țină evidența tuturor departamentelor, tocmai pentru că personalul era unul numeros și astfel, ca să se evite situația de a crea neplăceri sau confuzii, se cunoștea cine este responsabil de plata angajaților, sindicate, contabilitatea zilelor de lucru, aprovizionare, vânzare etc.

Astăzi, oamenii din fabrici și celelalte companiei au fost înlocuiți de mașinării inteligente, tehnologii rapide și sisteme care pun totul la punct într-o manieră fără greșeli. Numărul de personal diferă de la o situație la alta (în funcție de volumul și viteza cererii de marfă) însă evoluția domeniului afacerilor a adus cu sine recomandarea unui sistem de conducere care să se concentreze cu atenție pe factorii necesari obținerii performanței. Astfel, managementul a devenit noul trend al bunei funcționări în cadrul unei companii care, se asigură că prin managerii numiți, fiecare departament va fi sub supraveghere, siguranță și condus pe drumul care duce la îndeplinirea obiectivului companiei.

Fără a zăbovi pe definițiile acestui sistem inovator de organizare, coordonare, planificare și implementare în afacerile secolului XXI, este important de menționat faptul că, privind spre rezultatele excepționale și impactul pe care îl revarsă asupra întregii societăți în cadrul căreia activează, managementul este o artă, iar ea se întreține mai degrabă cu aspecte psihologice și sociologice, decât economie pură.

A conduce un întreg ansamblu către o țintă, traversând eforturi, riscuri și obstacole, transformând ideea sau produsul promovat, într-un trend cu milioane de consumatori sau adepți, definește managementul ca fiind cea mai revoluționară perspectivă și schimbare în domeniul schimbului cerere-ofertă. Deciziile se transformă în rezultate, iar pentru organizațiile care mizează pe obiective mărețe, modul în care aceste decizii se iau este extrem de vulnerabil; căci orice hotărâre se transformă în performanță sau eșec. Dacă managementul țintește un sistem, companiile și produsele lor țintesc oamenii.

Consumatorii sunt ființele umane ce trebuiesc motivate să creadă în scopul și viziunea produsului/ideii promovate, ca să participe prin cumpărare sau însușire. Și după cum sociologii menționează, „nu poți lăsa mașinăriile să gândească precum oamenii”, este nevoie de resursa umană pentru a conlucra cu companiile, întru „binele” și schimbarea clienților.

Nicio definiție a managementului nu a fost formulată fără a pune în legătură compania, obiectivul său și resursele umane. Poate și pentru că dintre toate resursele unei organizații, oamenii sunt cea mai valoroasă cheie către garantarea succesului.

Cu siguranță forța umană de muncă a fost mereu un element principal în ceea ce privește mecanismul de desfășurare și rulare a unei afaceri, însă comparativ cu istoria științelor economice de dinaintea apariției managementului, omul nu a avut niciodată parte de atenția care i se oferă astăzi. În fond, era nevoie de un proces îndelung care să demonstreze că în centrul acțiunii de a vinde (indiferent la ce marfă ne referim) stau clienții, iar psihologia și comportamentul lor, pot fi intuite doar de oameni.

Este necesară așadar, folosirea unor resurse la fel de vii pentru a putea „citi” ADN-ul uman, propunând-i nu orice opțiune, ci în mod definitoriu, soluția perfectă la nevoile acestora. Practic, în afaceri, cifrele sunt doar rezultate bănești, căci restul se definește în recunoștință, identificare, love mark, satisfacție, faimă, apartenență etc. Pentru ca o companie să nu piardă timpul, investind efort și resurse cu totul și cu totul într-un mod inutil, specialiștii economiei moderne propun angajarea „geniilor” care reușesc să transforme orice idee sau produs într-un praf magic. În fond, numai oamenii știu ce nevoi au ființele umane. Angajând specialiști din domeniul psihologiei, CEO-ul nu își garantează doar o bună manageriere a resurselor umane, dar și un rezultat bun în ceea ce privește obiectivul pentru că o afacere „la țintă” este cea care folosește oameni pentru oameni.

De-a lungul timpul s-a dovedit faptul că investițiile în persoanele potrivite sunt calea cea mai sigură către a zidi un adevărat imperiu de calități. Aceași metodă a aplicat-o și Statele Unite ale Americii, când pas cu pas, au „cumpărat” cei mai instruiți oameni care să creadă în viziunea lor și să îi ajute să „ridice scări” către destinația punctată: numărul 1 mondial. Repede s-a dezvăluit faptul că motorul care lucra ceea ce avea să devină cel mai râvnit stil de viață al lumii, a fost împins de oameni.

Ba însăși globalizarea propune ființa umană ca potențial salvator al planetei (nu de puține ori, oamenii încep să își însușească visuri precum „eu vreau să schimb lumea”). Psihologia de masă folosită în mod strategic pentru a transforma omul trecutului (timid, izolat, tăcut, conformat, slujitor) în omul secolului XXI (curajos, vorbăreț, determinat, activ, visător, perseverent etc.) a servit drept beneficiu tuturor domeniilor lumii, unde omul avea să fie prezent.

Azi, fie că vorbim de educație, sănătate, inginerie, tehnologie, cultură etc., trendul noii reguli a globalizării promovează ființa umană ca fiind revoluționară. Iar științele economice nu aveau cum să lipsească. Fără nicio îndoială, omul trăiește consumând pentru că are la baza naturii sale, nevoi cu care a fost înzestrat, iar consumul este mijlocul prin care acesta poate supraviețui. Diferența dintre ieri și astăzi este că, actul de vânzare-cumpărare se făcea într-un mod simplu, vizibil în spații special amenajate, pe când, în momentul de față putem vorbi de o planetă care cumpără chiar și când nu sunt resimțite nevoi.

Acțiunea vânzare-cumpărare a devenit complexă, artistică, subtilă și are loc la orice pas. În concluzie, tot ceea ce izbesc ochii ființei umane este de vânzare (și nu toate sunt produse materiale). Ultimele date oficiale scot la lumină o realitate pe cât de îmbucurătoare, pe atât de periculoasă: procentajul mesajelor publicitare la care este expus individul unei societăți crește cu 9% în fiecare an. De parcă ar urmări ființa umană, arta de a vinde s-a transformat în arta de a face omul să trăiască. Astăzi, pe lângă analizele și culegerea de date despre profilul consumatorului, instruirea angajaților să perceapă obiectivul companiei ca fiind propriul vis, naște tehnici care desemnează strategiile de producere sau vânzare.

Trăim într-o lume caracterizată de viteză și volum de informații/activități/evenimente etc., fapt care forțează și ritmul de specializare în a cunoaște, a urmări și a analiza profilul uman, actualizat de la zi la zi. Cel mai important aspect al afacerilor se focusează pe două mari ținte: resursa umană (susținătoare a productivității) și consumatorul (profitul).

Pentru a hrăni psihologia maselor a fost nevoie de crearea unui grup care să lucreze intens și specific în direcția aceasta. În 2017, iluziile sunt rezultatul imaginației și motivației resurselor umane. Prima oară, le-a fost lor implemnatată dorința de a se identifica cu „marfa” transportată, apoi, făcând o pasiune pentru aceasta, au lucrat-o împreună cu multă motivație, într-atât încât să devină convingătoare pentru o planetă întreagă (exemple: Google, Mc Donald's, Zara, Mercedes, www.booking.com, Playboy, Champions League, Dubai etc.).

Dacă cu mult înainte de startul evoluției afacerilor, resursa umană era caracterizată pur și simplu ca „salariați”, văzuți ca forță de muncă și atât, odată cu revoluția conceptului de vânzare, oamenii au devenit principala strategie a unei companii în lupta sa către atingerea obiectivelor. Societatea globalizată a ridicat într-atât de mult poziția resurselor umane într-o organizație încât i-a plasat rolul de a deține puterea de participare și uneori, chiar și de decizie. Revenind la momentul său de lansare în practica afacerilor dar și în teoriile manualelor de specialitate, abia dacă mai putem fi de acord cu primele definiții și funcții pe care numeroși autori s-au bucurat să le ofere managementului resurselor umane. Linia dintre dintre ieri și astăzi s-a lungit atât de mult încât putem spune că înaintea consumatorului, angajatul este primul care experimentează produsul/ideea.