STOP telefoane pentru copii!
“Lasă mamă, să aibă copilul meu ceea ce eu nu am avut!” sau “Muncesc atât de mult pentru ca ai mei copii să aibă! De aceea. Pentru ei!”
Este greu de crezut că nu aţi auzit măcar o singură dată aceste explicaţii, fie că ele au venit din interiorul familiei voastre, de la prieteni, vecini sau pur şi simplu în locurile publice, unde au loc astfel de discuţii. Iubirea şi răsfăţul nelimitat pe care cei dragi caută să le reverse asupra celor mici se transformă dintr-un dar costisitor, într-un element care defavorează sănătatea celui căruia i-l dăruim. Câţi aţi fi crezut că un telefon cumpărat copilului nostru nu doar ca îl face dependent dar îi va şi strica vederea? Dacă aţi şti ce pericol se află în spatele folosirii acestor gadgeturi, v-aţi gândi de două ori înainte de a achiziţiona un astfel de dispozitiv copilului dvs?
Acum 4 ani, un studiu realizat de Ministerul de Sănătate şi condus de Spitalul Universitar din Taiwan, a scos la iveală faptul că 65% dintre elevii de clasa a şasea sunt miopi din cauza utilizării îndelungi şi mult prea aproape de ochi a ecranelor telefoanelor mobile şi a tabletelor. Imediat după ce aceste rezultate au fost făcute publice, presa internaţională a încercat să mediatizeze intens problemele pe care posibilul fenomen îi poate afecta şi pe ceilalţi copii ai planetei. În România, dacă ne uitam în stânga şi în dreapta, abia mai zărim vreun copil cu cartea în mâna; de regulă aceştia “butonează” de zor gadgeturile primite în dar fie ca sunt interesaţi de jocuri, informaţii sau reţele de socializare. Procentajului copiilor care posedă un telefon i se adaugă şi achiziţiile celor din mediul rural, care nu este mai deloc în urmă cu aceste tendinţe.
Părinţii muncesc, iar copiii sunt recompensaţi pentru acceptarea lipsei de implicare a acestora în educaţia activă, primind tot ceea ce îşi doresc. Şi cum la modă sunt telefoanele, tabletele şi laptopurile cu displayuri ai căror inch îndrăznesc prea mult, copiii ştiu ce să ceară iar adulţii, au învăţat ce trebuie să cumpere. Pe siteul odoras.md un articol ne confirmă în urma unei cercetări de piaţă, realitatea îngrijorătoare pe care nu o mai putem nega oricât de indiferenţi vrem să fim: “astăzi nu ştiu dacă se mai miră cineva la vederea unui copil cu telefonul în mână. Pe de o parte, telefoanele mobile au devenit un accesoriu indispensabil al zilelor noastre, de care nici copiii noştri nu se pot despărţi, însă pe de alta, fără să vrei, te întrebi – dar oare nu e devreme pentru ei? Şi nu e periculos?
Care ar trebui să fie vârsta copilului când îi poţi cumpăra unul? Copiii de azi au ajuns să mânuiască tot soiul de telefoane mobile, tablete şi alte gadgeturi, încă de la vârste foarte fragede. Uneori, chiar înainte să înceapă a vorbi. De aceea, nu e de mirare că, în câţiva ani, copilul ajunge să ceară insistent să-i fie procurat unul, care să fie doar al lui”. Şocant sau nu, în România zilelor noastre întâlnim şi copii de 3 ani care fac primii paşi în lumea tehnologiei, sunând imaginar, tastând sau urmărind desene de pe telefoanele inteligente ale momentului (fapt care este absolut interzis, deoarece psihologii avertizează că dacă pentru un copil cu vârsta cuprinsă între 3 şi 7 ani utilizarea unui telefon mobil trebuie limitată, unul cu vârsta sub 3 anişori nici măcar nu are voie să atingă un astfel de dispozitiv).
Specialiştii ne învaţă că primele contacte ale copiilor noştri cu un telefon ar trebui să aibă loc numai în situaţiile când, spre exemplu, trebuie să aşteptaţi la medic şi cel mic se plictiseşte, fapt pentru care îi puteţi da să urmărească pentru câteva minute, un desen. Pentru a intra în posesia unui astfel de gadget, copilul trebuie mai întâi de toate să aibă vârsta şi capacitatea intelectuală necesară astfel încât să conştientizeze că acesta costă şi astfel, îi va acorda importanţa cuvenită. Din păcate acest simţ de responsabilitate lipseşte cu desăvârşire la cei mici şi tocmai pentru că părinţii încurajează atitudinea acestora, cumpărându-le mereu un altul, dacă îl strică pe primul. Revista pentru copii, Odoraş ne învaţă: “înainte de a-i procura unul, nu uita să porţi o discuţie constructivă cu copilul. Încearcă să afli de ce îşi doreşte atât de mult un telefon mobil. Dacă îţi spune că toţi copii au şi doar el nu, iar pentru asta e luat în derâdere, sau pentru că e la moda, mai gândeşte-te. Dar dacă te asigură că îşi doreşte să aibă o legatură cu familia, atunci când este în afara casei, s-ar putea ca el să fie pregătit pentru marea achiziţie”. Trend sau necesitate, nu putem ignora semnalele pe care Taiwan-ul le-a tras acum câţiva ani prin prisma propriilor pierderi.
“Telefoanele mobile, e-bookurile, laptopurile şi tabletele sunt adevărate pericole pentru că favorizează pierderea vederii” susţin specialiştii. Faptul că ecranul mic, extrem de luminos (uneori, puternic colorat) forţează privirea celui mic să devină din ce în ce mai mică şi concentrată. Petrecerea unui timp îndelungat sub un astfel de proces, nu doar că produc dureri de cap, schimbarea poziţiei coloanei vertebrale, vedere înceţoşată, oboseală cronică sau încetarea unui ritm normal de respiraţie, dar nasc miopii de -1 iar cei care suferă de aceste probleme încă de mici, odată ajunşi la maturitate, ei pot suferi afecţiuni oculare precum retinopatia şi hemoragia maculară. De cele mai multe ori, copiii ori nu se plâng de problemele de vedere, ori o fac şi sunt trataţi cu binecunoscuta replică “mai lasă telefonul acela jos din mână şi nu o să te mai doară!”
Fie că vrem sau nu să luăm în serios această problemă, România este deja parte a unei realităţi la fel de îngrijorătoare ca a Taiwanului; Până când vom realiza că dăruim pericole ale sănătăţii, ambalate scump, copiii noştri ascultă în continuare de noi şi vor creşte cu ideea că ceea ce li se întâmplă este pentru că aşa avem noi grijă de ei.
