Statele Unite au schimbat trendul culturii politice
Pornind de la ispitirea prin mijlocul Hollywood-ului și apoi, apariției mărcilor înregistrate, pașii standarizării planetei au durat doar cât a reușit internetul să își facă loc în viețile fiecărei naționalități, instituții și stat. De acum, putem vorbi despre aceași linie de supraviețuire a țărilor lumii în căutarea unui viitor care se anunță cu multe surprize. Adoptând de la limba, tradițiile, obiceiurile, arta, gastronomia, armata, până la moneda și religia autorului globalizării, niciun domeniu nu a fost lăsat neatins; fapt pentru care se subînțelege că și cultura politică a americanilor este politica pe care și-o însușește statele participante la acest fenomen. Adică, ideea Statelor Unite ale Americii despre cursul lumii și realitatea politică geografică, a devenit astăzi, singura lecție pe care școlile din toată lumea o predau noilor generații. Considerând că lupta cea mare se dă mai degrabă între SUA și Rusia (pentru menținerea păcii mondiale) decât între SUA și terorism, analiștii politici desconspiră ceea ce mass media încearcă să ascundă de ochii lumii; și anume, faptul că toate armele și eforturile americanilor trebuie îndreptate către Rusia, pe care caută să o transforme în vinovatul susținător al teroriștilor. Ceea ce înseamnă că, denigrându-i imaginea, întreaga planetă care iubește SUA, va fi împotriva Rusiei, moment în care, în timp ce Moscova primește sancțiuni din partea tuturor statelor lumii și rămâne sub stricta supraveghere a organizațiilor politico-economice, SUA poate intra liniștită și mascată pe teritoriile țărilor arabe, cufundându-se în marea de petrol și resurse naturale ale acestora.
Cu o astfel de influență, nu-i de mirare faptul că o mare parte a planetei crede că politica nu este nimic mai mult decât un război de teama căruia, îl privesc cu suspiciune. Apoi, pentru că regimul democratic cere totuși votul cetățenilor în alegerile electorale, politicienii s-au decis ca măcar în perioada campaniilor electorale, să joace un rol cât de cât atrăgător, pentru a se asigura că dispun de confirmarea formală a poporului în ceea ce privește noul regim politic desfășurat. Pentru că lupta pentru cea mai importantă poziție în stat, reprezintă și războiul ideologiilor și doctrinelor care stabilesc direcția (sau aderarea) către tabăra lângă care se decide continuarea luptei, alegerile prezidențiale sunt nuanțate de tot felul de scenarii care să scoată în evidență capacitatea candidatului de a da în vileag marile conspirații și de a avea curajul nebunesc de a înfrunta răul cel mare, prin separarea de acesta. Astăzi, planeta simte că trăiește un adevărat haos atât la nivel economic, militar, cultural, social cât și politic. Nivelul suspiciunilor asupra guvernelor, intereselor celor mai puternice state, organizațiilor, parteneriatelor internaționale și chiar a omenilor politici a crescut considerabil în contextul unei globalizări care și-a făcut resimțite chiar și efectele negative.
Securitatea mondială este la fel de șubredă precum sistemele de apărare ale fiecărei țări în parte. Cea mai bună cale de apărare a devenit atacul, iar ființa umană, descoperă pe zi ce trece că trăiește la limita dintre depresie și sinucidere, în balanța dintre vulnerabilitatea societății moderne și artificiile globalizării care caută „să-i ia ochii” și să o mai facă să uite de problemele realității. Astăzi, mai mult ca niciodată se simte nevoia unei reforme împotriva ordinii mondiale, considerându-se ca meetodă urgentă, adoptarea fascismului ca și regim politic privind soluționarea. Deși până acum, toate statele au profitat de avantajele globalizării, noul trend politic a devenit extragerea țării de sub efectele secundare ale acesteia, radicalizând modul de abordare a unei planete cu obiective comune. A început deja în Uniunea Europeană, continuă cu Statele Unite ale Americii și s-a extins până în Asia.
Însă nu este deloc ușor să te opui unui fenomen invizbil cu care cândva ai făcut un pact, conținând promisiunea încrederii și urmării principiilor sale până la nesfârșit. Cu toate acestea, astăzi, alegerile prezidențiale nu se mai concentrează asupra conflictului dintre putere și opoziție, luptându-se între declarațiile și acuzațiile privind doctrinele fiecărui partid politic, ci asupra războiului pe care țara respectivă pare să îl declare procesului de standardizare a planetei. Azi, avem de-a face cu cel puțin două categorii de tabere: cei care pledează pentru comunitate și cei care blamează acest concept manipulator. Astfel, în fiecare stat, cultura politică a devenit un fel de serial, care, prin prizma fiecărui episod, personajul care câștigă la final, nu este neapărat și personajul intuit de spectatori. Pentru că avem de-a face cu o cultură politică impusă de standardul american, evident și discursurile electorale copiază exemplul celui mai nou trend în domeniu. Dacă în 2014, Uniunea Europeană încă mai garanta speranță pentru statele sale membre, invazia refugiaților din primăvara lui 2015 și decizia Marii Britanii de a părăsi blocul comunitar a dat startul unei revoluții excepționale împotriva unui sistem mondial de standardizare; astfel încât, noile alegeri de după referendumul britanic din 23 iunie 2016 a demonstrat radicalizarea poziției pe care statele lumii o iau în fața culturii politice mondiale.
Deși teoretic, distanța de doi ani dintre perioada lui noiembrie 2014 și noiembrie 2016 nu pare una extrem de mare, practic, evenimentele tragice cauzate de factorii externi trăiți de întreaga planetă în tot acest timp a reușit să răstoarne toate regulile cu privire la modul în care se organizează și desfășoară o campanie electorală. Chiar dacă fenomenul globalizării vorbește despre o adorare a spiritului pe care îl manifestă planeta și însușirea aceleiași liste de dușmani a americanilor, noile discursuri electorale au creat isterie, atunci când au plasat candidații politici, în frontul de război împotriva culturii politice.
