„Naționalismul este o amenințare pentru Uniunea Europeană”
Uniunea Europeană s-a dovedit pentru foarte mulți ani ca fiind o soluție extraordinară atât pentru țările Europei cât și pentru continent însuși, în raport cu relațiile internaționale. Dacă țările cu potențial economic, social, cultural, militar și politic au primit un imbold pentru a deveni pionii principali ai blocului comunitar, țările cu mai puțin noroc au primit șansa la posibilitatea de dezvoltare prin accesarea fondurilor europene. În timp, Uniunea Europeană prin legile, organizarea dar și bugetul său, a reușit să ordoneze 28 de statele ale bătrânului continent, aliniindu-le sub influența benefică a unei mentalități comune, civilizare.
Din păcate, deși mereu s-a crezut că Uniunea Europeană poate face față oricărei amenințări, primăvara lui 2015 rămâne în istorie ca fiind perioada când blocul comunitar a început să se confrunte cu cea mai mare criză de imagine și încredere, riscând chiar și destrămarea întregului grup de țări membre. Invazia a sute de imigranți și refugiați fugiți din calea conflictelor militare și a sărăciei din Siria, Irak, Afganistan, Iran sau țările din Africa de nord, s-a transformat curând într-o invazie de sute de mii de extracomunitare în căutarea siguranței și a unui viitor mai bun. Acuzată că și-a permis să facă o invitație „cu brațele deschise” în numele tuturor celorlale țări membre, Germania a fost statul acuzat de la început că își dă aere de lider. Pentru a gestiona criza refugiaților în așa măsură încât nimeni să nu sufere mai mult decât ceilalți, Parlamentul European a decis distribuirea refugiaților în cote obligatorii fiecărui stat membru. În timp ce unele țări s-au conformat rapid, altele nici nu au vrut să audă. Respingând decizia de la Bruxelles, Ungaria, Polonia, Cehia, Slovenia sau România au intrat în vizorul UE, fiind acuzate de un comportament de răzvrătire nepotrivit.
Însă tabăra aceasta a devenit cu atât mai puternică și determinată, cu cât unul din stâlpii de rezistență ai Uniunii Europene, Marea Britanie, a avut curajul de a se ridica împotriva politicii celor trei instituții europene și a cerut separarea de blocul comunitar. În scurt timp, naționalismul, extremismul, discriminarea și ura la adresa imigranților sau a tot ceea ce este străin au devenit valori care se răspândeau cu o viteză fără margini pe teritoriul UE. Italia și multe alte exemple au dat startul unei campanii de denigrare a politicilor blocului comunitar, promovând o atitudine care afectează relațiile dintre cele 27 de state membre atât între ele cât și în relație directă cu Parlamentul, Comisia și Consiliul european.
După mai bine de patru ani de când UE a fost zguduită de acest val de amenințări care i-a afectat succesul de până în 2015, alegerile europarlamentare de la finalul acestei luni au rolul de a direcționa poziția blocului comunitar spre ideologia partidelor care obțin cele mai multe voturi. Astăzi, întreaga Europă se împarte în două tabere: pro UE sau naționaliștii care vor izolare, închiderea frontierelor, lipsă de solidaritate, condiții aspre pentru imigranți și sfârșitul politicii prin care unele țări primesc un imbold de dezvoltare mai mare decât altele. Evident, emoțiile sunt extrem de mari cu privire la rezultatul voturilor la acest scrutin deoarece o victorie a euroscepticilor ar putea însemna sfârșitul Uniunii Europene.
Îngrijorat cu privire la influența cu care cresc în sondaje politicienii naționaliști, Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker numește cealaltă tabără a euroscepticilor „o amenințare pentru solidaritatea europeană” pe care de altfel, șeful Executivului european o descrie ca fiind „principalul obiectiv al Uniunii Europene”.
Potrivit ultimelor sondaje de opinie, se estimează că populiștii ar putea deveni cel mai puternic grup din Parlamentul European în urma alegerilor europarlamentare care vor avea loc la finalul acestei săptămâni, în toate cele 28 de state membre. „Aceşti populişti, naţionalişti, naţionalişti proşti, sunt îndrăgostiţi de ţările lor. Lor nu le plac cei care vin de departe, mie îmi plac (...) trebuie să fim solidari cu cei care se află în situaţii mai dificile decât noi”, a mai declarat Juncker, făcând referire la opoziţia exprimată de către politicienii naţionalişti faţă de valurile de refugiaţi din Africa şi Orientul Mijlociu.
Întrebat de ce crede că politicenii eurosceptici au mai mult succes în a-şi mobiliza electoratul decât cei pro-europeni, Juncker a declarat că „este întotdeauna mai uşor să mobilizezi forţele negative decât pe cele pozitive”. Totuși, faptul că Brexitul întâmpină atât de multe obstacole a crescut numărul celor care sunt în favoarea Uniunii Europene, „deoarece oamenii văd ceea ce se întâmplă şi îşi dau seama că ieşirea din Uniunea Europeană nu este atât de uşoară pe cât au crezut”. „Trebuie să se termine (n.r. Brexitul) pentru că afectează atmosfera la nivel european. Eu aș vrea să fiu de acord cu un al doilea referendum, dar rezultatul s-ar putea să nu fie diferit. Trebuie ca ei să decidă. Sper că vor ajunge la o înţelegere şi că vor ieşi din Uniunea Europeană până la sfârşitul lunii octombrie. Este de datoria lor să ajungă la un acord. Încep să mă satur, pentru că nu facem altceva decât să aşteptăm următoarea amânare. Ceea ce nu îmi place este faptul că dezbaterea la nivelul Marii Britanii pare să pună accent mai mult pe înlocuirea premierului decât pe atingerea unui consens privitor la Brexit”, a punctat vehement Jean-Claude Juncker.
