Germania și Grecia au ajuns la o înțelegere privind deportarea imigranților
Dacă unele voci își fac curaj să asocieze ajutorul pe care Germania l-a oferit Greciei în pragul crizei sale financiare cu nevoia de care Uniunea Europeană urma să aibă de Grecia pentru a limita accesul imigranților să pătrundă pe teritoriul său, s-ar putea spune că astăzi, în pragul celei mai nefericire situații economice pentru Atena, liderii de la Bruxelles se și folosesc dar au și nevoie de greci. Reprezentând o poartă importantă de trecere pentru refugiații din țările afectate de conflicte militare, persecuții și violențe, Grecia se confruntă cu cel mai mare număr de persoane pe care trebuie să le ajute.
În timp ce Spania, Italia sau Turcia își rezervă dreptul de a refuza navele arhipline cu străini, grecii se simt oarecum presați să accepte cooperarea cu Uniunea Europeană în vederea ajutotării sufletelor disperate să își ofere șansa la o altfel de viață, având în vedere relația de dependență dintre cele două tabere.
Parte a blocului comunitar încă de la data de 1 ianuarie 1981, Grecia a adoptat moneda euro abia 20 de ani mai târziu. Procesul de convertire a durat și acesta extrem de mult, însă, rezultatele nu s-au dovedit a fi în concordanță cu așteptările optimiste ale autorităților de la Buxelles. Faptul că Grecia nu a putut face față acestei conversii a transformat societatea elenă într-un dezastru financiar, devenind rapid exemplul unui stat UE aflat în prag de colaps în încercarea de a adera la moneda unică. Deputând din 2009, apogeul crizei economice din Grecia a fost atins în 2015 când, nereușind să gestioneze supraviețuirea pieței de acasă cu concurența europeană, țara s-a confruntat cu scăderea importurilor și serviciilor.
Negociindu-și posibilitatea de a reveni la moneda inițială, grecii s-au trezit cu bunăvoința Fondului Monetar Internațional de a-i împrumuta sumele necesare ca să treacă peste acest impas, doar că, în același timp, Grecia datorează Uniunii Europene o serie nedefinită de eforturi în colaborarea privind limitarea migrației.
Considerându-se în măsură să inițieze apeluri din partea Uniunii Europene, Cancelarul Germaniei, a încercat să facă reclamă blocului comunitar ca fiind un spațiu prietenos, protejat, în siguranță și optimist, invitând cu „brațele deschise” pe toți cei aceia care au nevoie de o șansă mai bună la viață să se alăture societăților europene și să devină parte din UE. Din nefericire pentru Angela Merkel, la scurt timp după această inițiativă puțin „grăbită”, sute de mii de refugiați și migranți au luat cu asalt intrările în Uniunea Europeană solicitând Germania ca fiind ultima destinație. Speriată de numărul exodului, Merkel a recomandat Comisiei Europene soluția de a distribui aceste persoane în cote obligatorii tuturor statelor membre.
Exceptând faptul că Grecia se confruntă cu o criză financiară care abia permite cetățenilor să facă față nevoilor de zi cu zi, autoritățile de la Atena sunt nevoite să gestioneze o invazie fără sfârșit în cadrul căreia imigranții se folosesc de porturile sale pentru a pătrunde în Europa. De teama că numărul celor care pătrund astfel pe teritoriul său și își doresc să rămână acolo ar putea crește, grecii (ca și italienii) cer respectarea cu strictețe a repartiției impuse de Bruxelles și așteaptă cu nerăbdare preluarea străinilor de pe suprafața sa.
De altă parte, în timp ce Marea Britanie se pregătește să iasă din Uniunea Europeană iar Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia au refuzat din start cotele distribuite, multe alte state europene au început să aibă pretenția de a respinge străinii, plasându-i de la un vecin la altul. Îngreunând situația autorităților de la Bruxelles, acestea caută cu disperarea să își ofere singure soluții de protejare a propriilor cetățeni și a identității și culturii naționale. În tot acest timp, Grecia abia mai face față valului de imigranți care pătrund pe teritoriul său, fiind nevoită să asculte și de apelurile liderilor UE care o roagă să nu limiteze trecerea acestora.
Vinovată pe de o parte și victimă pe de alta, Germania s-a trezit cu o mulțime de imigranți și refugiați pe care caută acum să îi distribuie și celorlalți. Weekendul trecut, Angela Merkel a ajuns la o înțelegere cu Atena decizând expulzarea imigranților extracomunitari înapoi în Grecia dacă aceștia au primit deja dreptul la azil acolo. După ce săptămâna trecută, Germania a ajuns la un acord similar cu Spania, ministrul german de Externe, Horst Seehofer a punctat zilele trecute că „semnarea unui acord administrativ cu Grecia reprezintă un pas înainte către mai multe condiţii privind politica de migrare în Europa”. Potrivit purtătoarei de cuvânt al Ministerului, Eleonore Petermann, acest acord, precum și cel cu Spania, va permite Germaniei să trimită înapoi imigranţi în 48 de ore.
Conform agenției naționale de presă, Mediafax, „Germania poartă negocieri foarte avansate pentru a ajunge la o înţelegere similară și cu Guvernul italian”.
