UE face apel căre Polonia cerându-i să renunțe la reformele din justiție
Relația statelor membre ale Uniunii Europene cu liderii de la Bruxelles a început să se deterioreze odată cu declanșarea celei mai mari crize umanitare de după cel de-al Doilea Război Mondial, când valuri de refugiați și imigranți au traversat Marea Mediterană, riscându-și viețile în bărci și nave cu o capacitate infimă față de eforturile la care au fost supuse, au invadat Europa în vederea asigurării unei vieți mai bune. Decizia Marii Britanii de a porni un costisitor proces de separare de către blocul comunitar a scos la suprafață o serie de atribuite ale UE care, cu această ocazie, au început să fie confirmate de tot mai mulți șefi de stat ai Europei.
Punctul culminant al relațiilor dintre Uniunea Europeană și statele sale membre a fost atins în momentul în care autoritățile celor trei instituții UE (Parlamentul, Consiliul și Comisia Europeană) au impus adepților săi să primească cote de imigranți, distribuite fiecăruia după un calcul acuzat ca fiind incorect. Obligativitatea de a accepta străinii și temerea de afectare a identității și culturii naționale, a determinat nu doar decizia britanicilor de a iniția divorțul de către UE, ci și atitudinea răzvrătită a Ungariei, Poloniei, Cehiei și Slovaciei cu privire la politica blocului comunitar. Refuzând cotele obligatorii de refugiați, șefii celor patru state cer Bruxelles-ului să caute soluții care va rezolva problema imigranților încă de la sursă, nemaifiind nevoie ca aceștia să ajungă până pe teritoriul UE cerând ajutor.
Poziției acestor țări se alătură și cererile disperate ale Turciei, Greciei, Spaniei și Italiei de a închide granițele Uniunii Europene, amenințând altfel că vor înceta să își mai consume eforturile în încercările de a opri imigranții să invadeze Europa. Mai mult, atitudinea categorică a Ungariei și Italiei la adresa străinilor dezvoltă și mai mult criza din interiorul Uniunii Europene, care, mai nou, se confruntă și cu atenția crescută în ceea ce privește politica internă a Poloniei și intențiile guvernului polonez de a reforma justiție încâlcând astfel normele europene.
Revoluția în Justiție a Poloniei demască atitudinea unui stat membru care nu vrea să se mai plece în fața Uniunii Europene și a cerințelor sale care, potrivit liderilor polonezi, nu au nimic de a face cu respectarea și înțelegerea politicii interne a unui stat cu o identitate națională diferită. Conform agenției naționale de presă, Mediafax, „schimbările din sistemul judiciar polonez, multe dintre ele fiind deja puse în aplicare, au fost aspru criticate de grupările de dreapta, de Comisia Europeană şi de opoziţia din ţară, dar naţionaliştii de la Varşovia au oferit doar concesii limitate”. Sosit în Luxembrurg pentru ultima întâlnire cu miniștrii Afacerilor Europene și cu cei de la Externe, potrivit ministrului german de Stat, Michael Roth „nu pot exista concesii politice când vine vorba de aplicarea legii. Avem nevoie de progrese substanțiale, mai ales când este vorba de independența justiției din Polonia”.
În acest context, mai mulți miniștrii din cadrul blocului comunitar au făcut apel de ultimă oră către Polonia cerându-i să renunța la ultimele reforme din justiție (menite să intre în vigoare în data de 3 iulie), punctând faptul că țara va fi pusă sub controlul politic, fapt ce contravine flagrant unuia dintre principiile de bază ale Uniunii Europene. Confirmând poziția ministrului olandez de Externe, Stef Blok, care ulterior a precizat că „independența justiției reprezintă o componentă esențială a cooperării europene”, Franța și Germania fac front comun împotriva demersului legislativ din Polonia.
În ideea de a prelua controlul asupra sistemului juridiciar, parlamentul de la Varșovia a adoptat la jumătatea anului trecut două proiecte de lege, prin care s-a încercat slăbirea separării puterilor. Potrivit primei legi, cu privire la Consiliul Național al Magistraturii (KRS), Parlamentului i se oferă rolul de a alege membrii acestei instituții. În ceea ce privește regimul tribunalelor de drept comun, a doua lege votată prevede că ministrul Justiției va numi președinții de tribunale. Aceste măsuri legislative contravin practic independenței puterii juridiciare și separării puterilor executivă, legislativă și judiciară.
În urma acestor decrete, ministrului polonez la Justiției, Zbigniew Ziobro a acuzat Consiliul Magistraturii că „este o corporație care, ea singură decide totul, dar și magistrații, apreciați ca fiind o castă cu rădăcini în vremea comunismului, care servește intereselor grupurilor politice, nu ale cetățenilor”. Potrivit acestuia, „este timpul ca Polonia să schimbe toate acestea”.
Țară membră a Uniunii Europene, Polonia se confruntă cu aceste tentative de a reforma justiție încă din 2015, când Partidul Dreptate și Justiție (PiS) a preluat controlul Tribunalului Constituțional, fapt care a declanșat manifestări de stradă fără precedent.
Cu toate acestea, în ciuda avertizărilor și a amenințărilor liderilor de la Bruxelles, care au cerut în repetate rânduri Poloniei să renunțe la reforma sistemului juridiciar, poziția Varșoniei a rămas aceeași.
