top of page

UE someaza Marea Britanie in legatura cu garantarea drepturilor cetatenilor europeni


Se apropie luna iunie, iar acest fapt amintește de cea mai controversată temere a britanicilor și a liderilor Uniunii Europeni, cu privire la modul în care negocierile de separare se vor desfășura și încotro se va îndrepta rezultatul acestora în toamna acestui an. Atât Marea Britanie cât și blocul comunitar se află în poziții de nemulțumire, dezamagire, durere dar și speranță și interese. Dacă Regatul vrea din nou independența țării și suveranitatea adusă înapoi, salvându-și cetățenii de sclavia politicilor Uniunii, restul statelor membre UE speră că plecarea unuia dintre cei mai puternici stâlpi ai parteneriatului nu va reprezenta un colaps pentru întreaga alianță rămasă, și că pot sustrage „bunăvoința” umililor britanici, garantându-li-se că și după Brexit se poate călători, studia, locui sau munci liber pe teritoriul Marii Britanii. De teama unei separări absolut stricte și definitive, ambele tabere caută acum cu orice preț să se convingă că este spre binele celeilalte să existe puțină toleranță, ca supraviețuirea amândurora să fie sub protecția unei relații viitoare pașnice. Cu toate acestea însă, cine ar fi dispus să renunțe la unul dintre cei mai râvniți ași în mânecă într-un război în care atât Marea Britanie, cât și Uniunea Europeană și-au adresat amenințări, insulte și avertizări îngrijorătoare? Pentru credibilitatea blocului comunitar, responsabilitatea de a reuși să câștige dreptul cetățenilor europeni în Marea Britanie a devenit o miză cu greutate. De cealaltă parte, britanici nici nu vor să audă, guvernul de la Londra declarând în repetate rânduri că divorțul de UE nu înseamnă și a închide ochii la valurile uriașe de imigranți și refugiați pe care blocul comunitar îi trimite ca să își mai poată aerisi teritoriul. Astfel, în timp ce Marea Britanie transmite „Nu și nu!” Uniunii, liderii instituțiilor reprezentative ale acesteia au luat atitudine și au schimbat foaia. Pentru că nu pot impune niciunui stat care nu mai face parte din alianță să „joace” după legislația sa, Uniunea se vede acum nevoită să recurgă la amenințări și mai grele, somând responsabilii pentru negocierile din iunie, să treacă în listă o pretenție pentru care, dacă nu o vor accepta, vor plăti scump.

Dacă în trecut, statul obișnuia să aibă proporții geografice mult mai mici, trecerea vremurilor, dezvoltarea domeniilor esențiale în procesul de supraviețuire, revoluționarea profilului uman și dorința de cunoaștere a necunoscutului au determinat lărgirea acestuia. Astăzi, putem vorbi de state mari, puternice, modernizate atât de mult încât, privite comparativ cu starea acestora de acum 500 de ani, par de domeniul science-fiction. Dorința omului de a cunoaște mai mult și de a gusta treptat din toate elementele posibile și imposibile ale lumii, a transformat planeta într-un mecanism de dezvoltare continuă. Granițele sigure și restrânse ale tipului vechi de țară au fost înlocuite cu unele electronice, la fața cărora trecerea era permisă prin scanarea trupului uman și verificarea într-unui sistem de date istoricul judiciar al individului. Nevoia schimbului liber de bunuri, a amplificării comerțului, prețul scăzut pentru transportul de la un stat la altul, parteneriatele necesare în vederea securității sau a consolidării economiei, climei și legislației mondiale au fost primele elemente care au dovedit faptul că urmează introducerea unei idei ce avea să devină într-un timp extrem de rapid, cel mai răspândit de pe globul pământesc. În urma eforturilor depuse de state precum China, Japonia, Marea Britanie, Germania, Statele Unite ale Americii, Iran etc., planeta a devenit un conglomerat de societăți moderne a căror imagine caracterizează cel mai bine fenomenul globalizării.

Încercarea de a standardiza planeta, oferindu-i o lingua franca drept limbă de circulație internațională, o monedă unică cu ajutorul căreia se fac cele mai multe tranzacții, un set de sărbători, obiceiuri și tradiții, o singură religie, politică, educație, ideologie și cultură a determinat cele mai influente state ale Europei să dea naștere unui concept care va ajuta și mai mult la clonarea aceluiași tip de viață impus la nivel mondial. Sub falsul pretext că împreună se pot realiza lucruri mărețe, după părerea tuturor britanicilor care au votat pentru Brexit, Uniunea Europeană s-a descoperit a fi o capcană. Fapt pentru care, separarea totală reprezintă singura modalitate de salvare și recuperare. Acest fapt implică din start refuzul de a lăsa portițe libere pentru ca „umbra” Uniunii să mai pătrundă pe ici pe colo într-un stat care a decis greul cel mai greu, tocmai pentru că nu mai vrea să vadă picior de străin.

În realitate însă, blocul comunitar nu poate accepta o astfel de încheiere, având în vedere că Marea Britanie va avea sprijinul SUA și Turcia, iar acesta „cară” responsabilitatea a milioane de cetățeni europeni care vor fi afectați de finalul acordului nefast pentru UE. Tocmai de aceea, Michael Barnier, negociatorul Comisiei Europene a ținut să declare că: „persoanele care locuiesc legal în Marea Britanie în momentul de faţă trebuie să menţină dreptul de rezidenţă după Brexit, inclusiv cei care nu au acte ce pot demonstra rezidenţa acum. Acelaşi lucru este valabil pentru cetăţenii britanici aflaţi în cele 27 de state membre UE. Nimeni nu trebuie să se confrunte cu birocraţie. Nu vom discuta despre viitoarea noastră relaţie cu Marea Britanie până când cele 27 de state membre nu vor primi garanţii că toţi cetăţenii vor fi trataţi în mod corespunzător şi uman. Protejarea acestor drepturi este datoria noastră morală, este o necesitate politică. În caz contrar, nu poate exista încrederea necesară pentru construirea unei noi relaţii cu Marea Britanie.”

Etichete:

Featured Posts
Recent Posts
Archive
bottom of page