Pe fondul tensiunilor independentei de Marea Britanie, premierul Scotiei o ataca in mod direct pe Th

Dacă cea mai mare criză umanitară resimțită de Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial a devenit și „cireașa de pe tort” în problemele cu care Marea Britanie trebuia deja să se confrunte, iar decizia majorității celor care au votat pentru ieșirea din Uniunea Europeană în referendumul din data de 23 iunie 2016 s-a transformat și în problema scoțienilor și irlandezilor de nord care astăzi caută cu disperare soluții de a se separa de Marea Britanie și a rămâne sub protecția blocului comunitar, războiul dintre Marea Britanie și Scoția s-a materializat, din păcate, în conflictul direct al doamnelor Theresa May (priemierul Regatului Unit) și Nicola Sturgeon (premierul Scoției). De parcă lupta a intrat pe un făgaș din ce în ce mai tensionat din cauza apropierii termenului limită pe care permierul britanic l-a anunțat ca fiind momentul invocării Articolului 50 din Tratatul de la Lisabona, disputa celor două guverne a luat o altă fațadă. Războiul celor două puteri a devenit deja războiul femeilor care se află în spatele acestora. În timp ce Theresa May tocmai a primit undă verde în declanșarea procedurilor Brexitului, încheind astfel o lungă perioadă de tensiuni, refuzuri, obstacole și amenințări, premierul scoțian simte că fiecare zi mai aproape de sfârșitul lunii martie reprezintă o adevărată frustrare și îngrijorare pentru întregul său popor. Folosindu-și deja toate armele în războiul cererii de a organiza un nou referendum de independență sau de a primi permisiunea să rămână în continuare membră a Uniunii Europene chiar și după ce Marea Britanie o va părăsi, Scoția luptă acum pe alte fronturi. Fie că este un gest care atestă că a ajuns la capătul puterilor, sau doar o strategie de a o provoca pe Theresa May, premierul scoțian folosește atacul la persoană ca să obțină creditul necesar ei și poporului său.

Fără nicio îndoială, liderii Uniunii Europene continuă să rămână la fel de îngrijorați de starea pe care o are și o va avea blocul comunitar din momentul în care Brexitul va fi oficializat, însă disputa dintre Marea Britanie și unul din statele sale componente, nu le displace. După ce a avertizat și amenințat în repetate rânduri guvernul Theresa May de un posibil viitor sumbru de după Brexit, Uniunea Europeană se pregătește în momentul de față de clipa în care Theresa May va ieși public și va invoca Articolul 50 din Tratatul de la Lisabona, mai ales că Parlamentul a dat undă verde acesteia pentru declanșarea procedurilor de părăsire a blocului comunitar. Cu toate acestea, amintind de nenumărate ori că dorește să facă un exemplu de „Așa nu!” din cazul Marii Britanii, pentru ca celelalte state membre să nu mai recurgă la astfel de „acte de curaj” și să mai aducă Uniunea într-o situație similară, Uniunea Europeană pare că profită de faptul că Scoția dorește să își câștige independența de Regatul Unit cu orice preț, militând pentru un viitor sub tutela Uniunii Europene. Refuzându-i această comcesie, liderii europeni mizează acum pe șansele Scoției de a-și câștiga singură dreptul să împiedice Brexitul sau șansa de a destrăma Marea Britanie, așa cum aceasta este acuzată că face (pe baza Brexitului) cu Uniunea Europeană. Mai precis, liderii europeni mizează pe îndârjirea premierului scoțian, Nicola Sturgeon, că va reuși să o învingă pe Theresa May. Dacă de învins nu putem vorbi în acest moment, din păcate, realitatea arată că premierul scoțian nu se sfiește să își înfrunte omologul, mergând chiar până la aluzii referitoare în mod direct la persoana Theresei May. Condusă de o dorință aprigă de răzbunare pentru faptul că nu i se permite organizarea unui nou referendum pro-independență, șefa Guvernului de la Scoția a amintit marți că Theresa May nu se compară cu poziția aceasteia, tocmai pentru premierul britanic nu a devenit prim-ministru în urma alegerilor. „Eu am fost aleasă în funcţia de prim-ministru al Scoţiei pe baza angajamentului clar privind un nou referendum. Dar premierul (n.r. Theresa May) nu este încă aleasă de nimeni”, a declarat Nicola Sturgeon. Acum în urmă cu aproape 1 an de zile, fostul premier britanic, David Cameron (cunoscut pentru pledoaria de a rămâne în Uniunea Europeană) s-a arătat extrem de dezamăgit de rezultatul referendumului, drept pentru care a demisionat. Pentru că prima opțiune, și anume Boris Johnson, nu putea fi numit în funcția de premier din cauza criticilor intense aduse atitudinii pro-Brexit, Partidul Conservator a numit-o în fruntea Guvernului, cel mai probabil ca și soluție de compromis, pe Theresa May. Aceasta nu a fost aleasă în urma unor alegeri, deoarece Noul Cabinet nu a avut nevoie de votul Parlamentului pentru desemnarea sa (deși, potrivit siteului Gândul.info „Theresa May ar fi putut obține foarte ușor votul câștigător, dat fiind că Partidul Conservator are majoritate în Parlament”).

Din păcate, conflictul dintre Scoția și Marea Britanie, mutat în sfera personală a celor două femei care îl conduc de la tribuna Guvernului, pare că nu va avea un sfârșit prea curând, mai ales că la începutul acestei săptămâni Camera Comunelor a dat undă verde Theresei May să poată declanșa Brexitul, iar aceasta a confirmat faptul că va respecta termenul limită stabilit.