In contextul presiunilor Brexitului, Rusia intra in vizorul Marii Britanii

Nimeni nu s-ar fi așteptat vreodată ca una dintre cele mai puternice alianțe de pe pământ să riște o zguduire zdravănă a relațiilor cu membrii săi interni, tocmai pentru un detaliu exterior aproape nesignifiant. Însă, iată că 2015 a demonstrat faptul că Uniunea Europeană poate fi la fel de vulnerabilă precum se vrea a fi cunoscută ca un bloc comunitar ce dezvoltă, unește și cooperează. Invazia refugiaților declanșată de conflictul militar din Siria, Irak și Pakistan a căzut precum o lovitură K.O. pentru Europa, chiar dacă nu cu mult timp înainte ca valul refugiaților să bată la pas drumul dintre două continente, cancelarul Germaniei, Angela Merkel se oferea să fie un sprijin pentru cei care fug din calea războiului. Însă, exact ceea ce se aștepta a fi tăria Uniunii a devenit dintr-o dată, în urma unui moment criză, punctul slab cu ajutorul căruia întreaga alianță stă acum sub semnul întrebării. Solidaritatea cu străinii, pe care liderii europeni o arătau profitând de pactul cu statele sale membre, și-a atins limita când problema Germaniei s-a transformat în problema tuturor celorlalte membre UE. Din clipa în care cotele obligatorii de repartizare a refugiaților a devenit un scenariu din calea căruia nimeni nu avea nicio șansă să se extragă, Marea Britanie a decis că mai bine părăsește parteneriatul. Valul de efecte negative declanșate o dată cu afișarea rezultatului referendumului de ieșire din UE pare că își atinge apogeul cu cât termenul limită de invocare al Articolului 50 se apropie și mai tare. Preocupată de starea pe care toți britanicii o vor resimți de după Brexit, Marea Britanie își îndreaptă acum atenția spre posibilele ajutoare pe care le poate primi pentru a funcționa în parametrii normali din momentul în care Europa va fi trasă după hotărârea Uniunii de a nu semna acorduri bilaterale. După interesul arătat Statelor Unite ale Americii și Turciei, de data aceasta, Marea Britanie dă lovitura de grație Uniunii Europene, punând în lista opțiunilor, o colaborare cu „rivalul” acesteia.

Imediat ce s-a întors din prima vizită oficială a unui lider european la Casa Albă, premierul britanic, Theresa May a plecat către Turcia pentru a discuta și cu președintele Recep Erdogan despre posibilitatea încheierii unui acord comercial de după Brexit. Reîntoarsă pe teritoriul britanic cu două speranțe venite din partea unor puteri mondiale (coincidență sau nu, exact statele care au intrat în ultima perioadă în diferite polemici cu Uniunea Europeană), Theresa May a înțeles că „mai mult” înseamnă „mai bine”, fapt pentru care nu a stat pe gânduri și a apelat la posibilitatea de a transforma Rusia într-un alt partener de susținere a viitorului de după ieșirea din blocul comunitar. Începând cu discursuri în care poziționa Regatul Unit alături de Rusia împotriva terorismului, premierul britanic încerca să scoată în evidență faptul că există o legătură între cele două țări europene, iar aceasta se concentrează asupra binelui.

Nu a trecut mult, însă și așa cum s-a întâmplat și în cazul vizitei de apropiere dintre Marea Britanie și SUA, altcineva a început să îi strice „cărțile” Theresei May. După ce a obținut garantarea unui acord comercial cu noul președinte al Statelor Unite ale Americii, Theresa May s-a trezit că britanicii au semnat o petiție de interzicere a lui Donald Trump în Marea Britanie pe motiv că acesta refuză o întâlnire cu prințul Charles. La fel s-a întâmplat și în cazul aprecierilor făcute la adresa Rusiei. După ce premierul britanic a declarat public faptul că apreciază eforturile Moscovei de a lupta împotriva terorismului, ministrul britanic al Apărării a transmis omologului său rus, Serghei Șoigu, că nu dorește ca „ursul să își bage labele în Libia”, după ce acesta a sugerat că Rusia intenționează să desfășoare o politică independentă în străinătate (inclusiv în Libia). Reacția dură a ministrului rus a făcut imediat înconjurul lumii, mai ales că în răspunsul lui Serghei Șoigu, ironizează „potențialul” britanic văzut de către ruși: „ei, dacă ar fi să continuăm pe tema 'zoologică'... Ce au ei (britanicii) pe stemă? Leul, se pare. Există o veche zicală: orice leu e pisică, dar nu orice pisică e leu. Fiecare să-şi vadă de propriile afaceri. Şi noi nu credem că în grădina zoologică din Occident a crescut fiara care să-i spună ursului ce să facă”.

Cel mai probabil fără intenția de a-i strica planurile Theresei May, la mai puțin de jumătate de lună, un alt om politic din Marea Britanie ia în vizor Rusia. Ministrul britanic de Externe, Boris Johnson, reamintește public faptul că relațiile cu Rusia sunt puse sub semnul îndoielii până când aceasta nu va demonstra că poate fi de încredere din nou. „Să fie foarte clar: Rusia este pusă pe rele. Trebuie să se schimbe. Trebuie să arate din nou că pot fi de înceredere. Așa că este vital să încercăm să ne angajăm într-un dialog cu rușii (...) și să încercăm să le modelăm politicile și să-i ajutăm să adopte o cale mai bună”, a declarat acesta acum o zi.

Astfel, în contextul presiunilor Brexitului, relațiilor care vor rămâne cu Uniunea Europeană și membrii săi, dar și a îngrijorărilor pentru viitorul britanic în favoarea căruia Theresa May caută să facă tot posibilul să se alieze cu cele mai puternice state, mereu se găsește câte cineva care să facă procesul garantării siguranței Regatului de după Brexit, unul modelat de atitudini declanșate la momentul nepotrivit.