Premierul Turciei crede ca sporirea atributiilor presedintelui va intari puterea tarii


Noul model radical de conducere al țării pe care președintele Recep Erdogan l-a adoptat imediat după lovitura de stat eșuată, din noaptea de 15 iulie 2016, pare că nu îi este de ajuns. Dorind să curețe Turcia de orice posibilitate de a mai fi vreodată trădată, sau chiar și complice la atentate care pun în pericol siguranța poporului și a identității sale, noile acțiuni demonstrează un nivel ridicat de furie, agresivitate și intoleranță. Acuzat în nenumărate rânduri că încalcă principiile statului de drept, Recep Erdogan nu vrea să asculte de nimeni și continuă să stoarcă Turcia de toți presupușii „răufăcători”. Din păcate, printre numărul acestora se află judecători, militari, profesori, funcționari publici și chiar și jurnaliști. Deși candida pentru aderarea la Uniunea Europeană, aceste acțiuni i-au atras președintelui turc o serie de acuzații și judecăți la care a răspuns cu calm și sarcasm că blocul comunitar ar fi în fapt cel care participă cât de cât la problemele Turciei prin distragerea acesteia de la problemele interne și focalizarea asupra crizei refugiaților cu care UE a lăsat-o să se descurce, contra unei promisiuni financiare nerealizate. Îndrăgit exact de președinții și prim-miniștrii împotriva UE, președintele Erdogan caută acum să devină și mai puternic și să își atragă și mai multă autoritate decât a arătat că poate avea, inițiind propuneri pentru proiecte de lege care să îl transforme într-un atotputernic. De cealaltă parte, criticii spun că sporirea atribuțiilor președintelui în contextul situației de urgență a Turciei nu face altceva decât să îl transforme pe acesta într-un tiran de temut.

Dacă președintele Turciei mai are nevoie de privilegii și drepturi de practică a unor acțiuni în plus față de ceea ce a arătat și exercitat până acum, rămâne o temă pusă sub semnul dezbaterii, însă cert este că, atât pe plan național, cât și internațional, părerile pro și contra nu fac altceva decât să prezinte și mai multe motive de temere. Modul în care Erdogan a reacționat după tentativa de stat eșuată a demonstrat atât Turciei, cât și lumii întregi că președintele este cel care dacă vrea, îi poate pune pe toți la punct. Încălcarea libertății presei, principiului dreptului omului și a drepturilor fundamentale sunt doar câteva dintre acuzațiile cu care Recep Erdogan nu contenește a fi asaltat. Dacă cel mai previzibil dușman al Turciei s-a materializat în persoana lui Fethullah Gulen (cel pe care Erdogan îl acuză că se află în spatele tentativei de lovitura de stat), Uniunea Europeană și gestul său de a pune aderarea Turciei în „stand-by” nu se apropie nici pe departe de acuzațiile asupra faptului că adevăratul rival al turcilor și siguranței sale este însuși președintele și reacțiile sale necontrolate la adresa oricui i se par lui suspecte.

Radicalitatea cu care-și manifestă deciziile pare să nu îi fi adus toată planeta împotriva sa, existând astfel și o tabără care este de acord cu acțiunile sale. Printre aceștia, premierul turc, Binali Yildirim, care aprobă reforma constituțională al cărui obiectiv principal este sporirea atribuțiilor prezidențiale, pe motiv că astfel se va realiza consolidarea puterii și stabilitatea țării pe care o conduce. Pentru că în opinia șefului Guvernului de la Ankara, consolidarea Turciei înseamnă și consolidarea atribuțiilor președintelui (sau invers), acesta a declarat în cadrul primei manifestații a Partidului Justiției și Dezvoltării (AKP) pentru campania referendumului care stabilește amendamentele constituționale, că „pentru o Turcie puternică, o stabilitate durabilă, decizia noastră este ... Da! Facem primii paşi pe calea unei stat turc puternic”. Rezultatul pozitiv al acestui referendum determină dreptul președintelui Recep Erdong la prerogative sporite, astfel, transformând sistemul constituțional în unul de tip prezidențial. Noile avantaje presupun emiterea de ordonanțe de urgență, declararea stării de urgență, numirii de miniștri sau chiar dizolvarea Parlamentului. În această schimbare, până și postul prim- ministrului urmează să fie înlocuit cu mai mulți vicepreședinți, iar Recep Erdogan ar avea dreptul să rămână președintele Turciei până în 2029. Extrem de dezbătut, referendum este programat pe data de 16 aprilie, însă sporirea atribuțiilor președintelui nu este un eveniment mult așteptat, deoarece opoziția denunță odată cu o victorie neașteptată, amplificarea tendințelor autoritariste ale lui Recep Erdogan; mai ales că acesta a anunțat posibilitatea organizării unui referendum privind reintroducerea pedepsei cu moartea.