In saptamana dezbaterii unui proiect de gratiere a condamnatilor din cauza actelor de coruptie, Roma

La nici 3 luni de la refacerea Guvernului în România, o primă idee de „schimbare” a scos zeci de mii de români în stradă. Proiectul Ordonanței de urgență pentru grațiere și modificarea codurilor penale supără pe compatrioții noștri, gândindu-se că odată ce legea va fi schimbată, România nu va mai fi o țară integră. Când Ministerul Justiției a publicat faptul că se încearcă grațierea „în întregime a pedepselor cu închisoare de până la 5 ani” pe motiv că situația penintenciarelor din România este caracterizată de o supraaglomerare, românii au înțeles că nu este decât un tertip de evadare a răufăcătorilor din fața pedepsei, în timp ce pentru opoziție era evidentă că se putea propune și o altă soluție pentru datele îngrijorătoare care arată că în România, 8 penitenciare au un grad de ocupare mai mare de 200%, în timp ce restul se confruntă cu un procent de 157,7%. În fond, până și presa internațională, analizând „la sânge” situația de dinainte de această agitație și imediat în cursul ei, caracterizează această intenție PSD ca „șansă pentru anumiți politicieni să scape de urmărirea penală” (sursă France Presse). În timp ce România „dă în clocot”, iar părerile sunt evident împărțite în două tabere, Comisia Europeană pune pe masă noul raport MCV.

Fie că ne raportăm la faptul că în momentul de față România nu are în „palmaresul” său niciun partid politic de stânga (doctrina celor de la PSD fiind una clar, centru dreapta), fie că românilor nu li s-a dat niciodată oportunitatea să studieze (precum alte țări) încă din școlile primare educația politică, cert este că astăzi, sistemul de conducere demonstrează cât de incerte sunt lucrurile la nivel de guvernare.

Din păcate, căderea regimului comunist, dată la schimb cu o democrație care nu a fost servită ca atare, a transformat România într-o țară a devalorizatorilor, cel mai mult de suferit având chiar poporul și moștenirile pe care fostul dictator, ce-i drept – cu multă „forță”, le-a lăsat în urmă. La nivel național, schimbările pe care democrația le-a adus au fost, categoric, importate din Occident. Nevoia de mișcare și libertate a născut în același timp nevoia de a fi stăpân pe propriile decizii; însă punând de fiecare dată când lucrurile nu merg bine, responsabilitatea pe cei care conduc. De-a lungul anilor românii au observat că, încetul cu încetul, au început, treziți dintr-o stare de „hibernare” forțată, la una în care lucrurile începeau să se miște. Iar aderarea la NATO și apoi la Uniunea Europeană promite țării noastre un adevărat sprijin către evoluție.

Însă an de an, scena politică pare că a devenit filmul pe care românii sunt forțați să îl urmărească deși sunt sătui de el. Folosindu-se de poziția pe care puterea le-o conferă majoritatea politicienilor, au adus schimbări care să nu servească României în primul rând, ci mai degrabă titlului lor de experiență pe post. Iar situația curentă, legată de proiectul Ordonanței de urgență privind grațierea, este cel mai bine descris afară, de cei care încă mai au puterea să privească obiectiv; Dacă în țara noastră părerile sunt atât de împărțite încât se nasc apărători radicali ale celor două tabere pro și contra grațiere, presa internațională nu se sfiește să pună punctul pe „i”; „Deși România a aderat la Uniunea Europeană în 2007, sistemul său judiciar continuă să fie monitorizat de Comisia Europeană, care a lăudat eforturile magistraților de a lupta cu corupția larg răspândită, dar a remarcat că politicenii români au un istoric de încercări de a adopta legi care pot slăbi puterile anchetatorilor" publică Reuters în timp ce AFP reamintește: „Comisia Europeană, care urmărește îndeaproape reforma justiției în România, avertizase în raportul său anual din 2015 asupra oricărui proiect de lege care ar avea ca efect albirea unor indivizi condamnați pentru delicte de corupție”. Agenția de presă DPA vorbește despre „planul guvernului de a relaxa legile anti-corupție” iar însăși Comisia Europeană vine cu o opinie; dacă până acum evaluarea luptei împotriva corupției merge spre bine, „orice modificare legislativă menită în mod clar să slăbească sau să reducă domeniul de aplicare al infracțiunii de corupție sau care reprezentă o provocare majoră la adresa independenței sau eficacității DNA ar atrage reevaluarea progreselor realizate” avertizează aceștia. De altă parte, raportul MCV acuză politicienii și mass media de faptul că manipulează opinia publică și intrigă la atacuri puternice împotriva magistraților și a sistemului judiciar, fapte care țin procesul anti-corupție în „stand by”.

Deși per-total, raportul laudă eforturile României, constată că măsurile de prevenție nu sunt suficiente. Dacă bulgarii au înregistrat progrese importante, însă condiționalitățile nu au fost îndeplinite satisfăcător, românilor le-a fost recomandat ca „faza actuală a reformei Codului Penal și a Codului de Procedură Penală ale României ar trebui încheiată, iar Parlamentul ar trebui să își pună în practică planurile de adoptare a modificărilor prezentate de Guvern în 2016, după consultarea cu autoritățile judiciare. Ministrul justiției, CSM și Înalta Curte de Casație și Justiție ar trebui să finalizeze un plan de acțiune pentru a asigura că noul termen pentru punerea în aplicare a prevederilor restante ale Codului de Procedură Civilă poate fi respectat”. Până la sfârșitul anului când va fi prezentat următorul raport MCV, România va trebui se hotărască deja dacă luptă împotriva corupției sau îi dă mână liberă cu ajutorul unor Ordonanțe pe care evident, Comisia Europeană nu le agrează deloc.