Moldova vrea sa rupa definitiv legatura cu NATO

Nu-i de mirare că, în ciuda faptului că există probleme la nivel de fiecare țară europeană, dar și la nivel de Europa și glob, în același timp, singurele preocupări sunt ieșirea din alianțele încheiate acum mulți ani, concluzionându-se că exact aceste parteneriate le-au tras în jos profitând de resursele lor pentru a-și vedea propriile interese sau, dimpotrivă, disperarea de a fi parte a unei uniuni care să asigure protecție în numele celor care nu o pot face pentru ei înșiși. Poate că cel mai evident exemplu il constituie părăsirea Uniunii Europene de către Marea Britanie care, deși încă nu a invocat articolul 50 din Tratatul de la Lisabona, face ochi dulci Statelor Unite ale Americii pentru stabilizarea țării de după Brexit. În aceeași ordine de idei, Ungaria începe să atragă o atitudine asemănătoare, arătându-se foarte împotriva deciziilor impuse de blocul comunitar cu ocazia crizei umanitare și în același timp, „mustăcind” către Rusia. În toamna anului trecut, bulgarii și moldovenii și-au ales președinți pro-ruși, deși Bulgaria este membră UE, iar Moldova se zbate să își facă un loc printre țările „puse la adăpost” prin acest parteneriat. Dacă problemele de suprafață diferă de la o țară la alta, în spatele mentalității liderilor politici stă alipirea de către una dintre cele două mari tabere care fac diferența în lume. Azi, Moldova, cea mai săracă țară a Europei, nu mai vrea europenizare dictată și nici vreo legătură cu rivalul preferaților săi, NATO. Rusia câștigă astfel un simpatizant surpriză.

Înainte ca presa internațională să acuze Rusia de implicare în alegerile prezidențiale din Moldova sau influențarea direcției politice de după, trebuie să fim conștienștienți că nu va dura mult până când țara superlativelor geografice va fi acuzată de imitarea situației cu anexarea Crimeei. Profitând de nevoia urgentă a moldovenilor de a supraviețui cu ajutorul oricui, rușii vor fi văzuți ca un vânător de teritorii nemiloși și malefici. Nimeni insa nu se întreabă dacă nu cumva exact deciziile greșite, evenimentele de ultimă oră, politica ce destramă procesul europenizării, atentatele teroriste care au loc pe teritoriul statelor membre UE, atragerea unei carme negative în relația cu noul președinte ales al Statelor Unite ale Americii etc., nu sunt în fapt, motivele pentru care, Rusia pare un aliat mai sigur; mai ales în cazul statelor care nu își doresc să se lase exploatate de atâția membrii la un loc. Desigur, deși deciziile Uniunii Europene țintesc bunăstarea statelor membre în raport cu dezvoltarea, întărirea și creșterea autorității uniunii, efectul pe care europenizarea ca proces politico-economic îl manifestă asupra lor, construiește un standard socio-cultural care afectează îndeosebi cetățenii și modul lor de viață, ale cărui valori încep să se piardă. De cealaltă parte este aproape imposibil ca europenizarea să fie acuzată de intenții răufăcătoare în contextul în care, din punct de vedere economic, statele membre primesc fonduri și fac față crizelor cu ajutorul Uniunii Europene.

Deși și-a arătat mult timp interesul de a fi parte din acest bloc comunitar pentru a înflori; apoi, s-a discutat despre o posibilă unire cu România, Moldova a ales surprinzător, pe cel care mizează într-o pricepere clară a situației globale, fără a fi influențați de procesul globalizării sau mass media. Alegerile prezidențiale din octombrie 2016 au trecut Moldova de partea vecinilor estici, punându-i la aceași masă cu țara care și-a demonstrat capacitatea de a-și curăța societatea de intruși. Asociindu-și imaginea de lider cu aprecierea pe care o are pentru Rusia, președintele Moldovei, Igor Dodon a anunțat încă de la rezultatul alegerilor că are în lista de obiective păstrarea neutralității țării sale, refuzând prezența oricăror trupe străine pe teritoriul moldovean. „Eu am spus și în campania electorală și mai devreme că există amenințări serioase în adresa neutralității Republicii Moldova. Exista riscul ca Occidentul să pună condiții ca procesul de integrare europeană să fie însoțit de cel de aderare la NATO. Acum, cînd a fost ales un președinte socialist și statalist, guvernanții și occidentalii se grăbesc să realizeze unele proiecte de apropiere de NATO, deoarece ei înțeleg că din moment ce voi intra oficial în funcție, mă voi opune acestor tentative. Poziția mea e fermă și este în acord cu dorința majorității absolute a cetățenilor Republicii Moldova – noi nu vrem armate străine pe teritoriul țării noastre (oricare ar fi ele), nu dorim să fim parte a blocurilor militare, nu dorim să fim membri ai NATO” a declarat Igor Dodon.

Previziunile președintelui moldovean s-au adeverit repede. Moldova a fost forțată să intre mai întâi în NATO pentru a se integra în UE. „Condiția impusă nu va afecta neutralitatea țării” îi asigură Președintele Parlamentului de la Chișinău, Andrian Candu, pe cetățenii săi. Deși Moldova intenționa să deschidă un birou de legătură al NATO la Chișinău, la începutul acestei săptămâni, însuși Igor Dodon a făcut public faptul că va anula această decizie, precizând clar că vrea să nu mai continue nicio formă de parteneriat cu Organizația Tratatului Atlanticului de Nord. „În pofida unei puternice propagande pro-NATO, majoritatea populației Republicii Moldova este împotriva aderării republicii la această organizație. Vom bloca orice încercare de pătrundere a NATO pe teritoriul nostru și vom împiedica desfășurarea de exerciții militare suspecte” a ținut să clarifice președintele Dodon, amintindu-și să adauge că „menținerea statalității și a neutralității Moldovei, reintegrarea țării și soluționarea problemei transnistrene, apărarea valorilor ortodoxe – toate acestea nu pot fi menținute fără un parteneriat strategic cu Rusia.”