Premierul Marii Britanii o insulta pe Angela Merkel, amintindu-i ca nu detine cheia negocierilor Bre

Dacă Marea Britanie este țara cu cele mai multe motive de îngrijorare în perioada următoare, atunci este evident că numai în pielea premierului Theresa May nu ne-ar plăcea să fim. Poziția sa de lider politic nu o avantajează prea mult în sensul unei imagini sau a unor beneficii extraordinare, însă i-au adus ceea ce întreaga Europă, plus britanicii așteaptă cu sufletul la gură: posibilitatea de a promite cetățenilor săi drepturi în Uniunea Europeană de după Brexit și o viață mai bună pentru Regat, în contextul separării de blocul comunitar. Nu este ușor să ții o astfel de responsabilitate pe umeri, mai ales când presiunile sunt din ce în ce mai mari, iar lupta se dă între un stat și o uniune formată din 27 de state. Însă Theresa May se arată din ce în ce mai încrezătoare și plină de speranță. Vrea să redea suveranitatea puternilor în stat și independența Marii Britanii, încheiând epoca în care Uniunea Europeană „face legea” pe teritoriul său. Asaltată de tot felul de amenințari, avertizări, declarații și promisiuni negative, premierul Marii Britanii ține foarte în bine în frâu atitudinea celor din afară referitor la curajul de a reprezenta primul stat în istoria blocului comunitar care alege să iasă de sub acest parteneriat. Forțată de împrejurări să iasă public cu un termen limită de declanșare a procedurilor Brexitului, Theresa May a făcut calculele (sau nu) și a anunțat în toamna aceasta faptul că Articolul 50 din Tratatul de la Lisabona va fi invocat până cel târziu luna martie a anului viitor. Din acel moment, conducerile statelor membre și oficialii UE au găsit prilej de a „bate moneda” pe situația negocierilor în urma cărora blocul comunitar nu vrea să lase Marea Britanie să plece cu niciun drept. Însă în realitate, această etapă a procesului Brexit, este mai degrabă un război între Theresa May și Cancelarul Germaniei, Angela Merkel.

În momentul în care Angela Merkel s-a dovedit a fi un fel de „maica Theresa” a Europei, invitând toți refugiați care au probleme în zonele sărace sau de conflict ale Africii de Nord sau Orientului Mijlociu, către un ajutor solidar european, premier al Marii Britanii era David Cameron. Cu un succes îndelung demonstrat de păstrare a țării sale la un nivel al normalității, acesta habar nu avea că în curând, liderii Uniunii Europene (alianță la care a aderat în 1973) aveau să ia o decizie la nivel european care, inevitabil ar fi avut un impact socio-economic uriaș asupra fiecărui stat membru. Dorindu-și mereu să rămână lângă Uniunea Europeană, David Cameron a făcut tot posibilul de a negocia cu UE în vederea unor excepții de la regulă pentru tabăra sa. Refuzul, l-a determinat să organizeze un referendum democratic în care britanicii ar fi ales; iar aceștia au ales neașteptat atât pentru premier, cât și pentru restul întregii Europe: oficializarea Brexitului. La putere, a venit un nou guvern care din păcate, nu a fost primit cu aplauze și liniște și speranțe, responsabilități, presiuni și multe îngrijorări. Astăzi, britanicii speră că Theresa May va face tot ce îi stă în putință pentru a nu încheia relațiile cu Uniunea Europeană într-un mod brusc, dur și fără portițe deschise (poziția de Brexit fiindu-i prielnică Marii Britanii în interiorul său, dar defavorabilă britanicilor care locuiesc, studiază sau muncesc pe teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene).

„Premierul Theresa May este supusă presiunilor deputaților, mediilor de afaceri și investitorilor pentru a prezenta o strategie clară privind viitoarea relație a Marii Britanii cu Uniunea Europeană” informează agenția națională de presă, Mediafax, în timp ce citează declarația purtătorului de cuvânt al grupului parlamentar laburist din Camera Comunelor, Keir Starmer; „vrem detalii și claritate, pentru a se pune capăt acestui circ al incertitudinii”. Însă, presiunea cea mai mare vine de la Uniunea Europeană care provoacă guvernul Marii Britanii să declanșeze mai repede procedura Brexit, chiar înainte de a avea un plan, pentru ca după aceea să o prindă în off side, nepregătită pentru negocierile dure promise. În spatele Uniunii Europene, stă aceași voce „de fier” care direcționează calea blocului comunitar în viziunea sa, și anume, Cancelarul Germaniei, Angela Merkel. Conștientă de poziția pe care și-o oferă singură, Theresa May îi amintește acesteia că rolul ei în cadrul negocierilor este minim. Considerată a fi liderul celui mai populat și puternic stat din punct de vedere economic al UE, Angela Merkel se vede deja cea mai influentă persoană de la negocieri, după ce i-a transmis premierului britanic că nu are niciun drept de a impune condiții în cadrul negocierilor. Deși este convinsă că perioada celor doi ani în care se vor purta aceste tratative între Marea Britanie și UE, nu va fi una ușoară, totuși Theresa May vrea să îi amintească Angelei Merkel că Germania va fi doar una dintre cele 27 de state care vor sta la masa negocierilor și că nicidecum nu va fi Germania cea care le va conduce. „Cred că este, de asemenea importantă construirea unei relații cu alte state care stau la masa europeană. Sunt 27 de țări care vor negocia. Aceștia nu doresc ca și alții să iasă din UE și să fie în favoarea ieșirii, așa cum s-a întâmplat în Marea Britanie. Cred că este important pentru noi să construim relații cu persoanele cu care negociem” a adăugat aceasta.