UK nu are incotro decat sa accepte muncitori indieni pentru a sustine economia de dupa Brexit
Ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană se dovedește a fi un preț exorbitant pe care britanicii știau că va trebui să îl plătească însă nu la pachet cu atitudinea de respingere a oficialilor blocului comunitar, a durității venite din partea guvernelor statelor membre UE sau a poziției pe care specialiștii politico-economici au adoptat-o la adresa a ceea ce urmează să se întâmple cu Regatul Unit de după Brexit. Dacă înainte de referendumul din 23 iunie, Marea Britanie avea parte de o atenție copleșitoare din toate direcțiile, rezultatul absolut surprinzător al majorității votului de a părăsi parteneriatul inițiat în 1973, a adus britanicilor o scădere drastică în rândul încrederii tuturor părților implicate (locuitori, imigranți, investitori, oficialități străine, mass media, opinia publică). Pe fiecare zi, noi pași și mai greu de depășit apar în lista problemelor cu care Marea Britanie este amenințată pe viitor. Cel mai recent dintre aceștia reprezintă prognoza faptului că, refuzul de a fi parte din piața UE chiar și după Brexit, o obligă să se folosească de muncitorii din Asia pentru a reuși să își salveze economia de la colaps.
Întrebări precum „Cine mai poate locui/munci sau intra pe teritoriul Marii Britanii de după Brexit?”, „Ce se va întâmpla cu britanicii de peste hotare?”, „Cum va reuși Regatul Unit să păstreze relațiile cu Uniunea Europeană sau cu investitorii?” și „Ce pierderi vor fi înregistrate de exemplul primei decizii de a părăsi un parteneriat de o asemenea amploare europeană?” au reprezentat temele principale de dezbatere în aproape fiecare stat al Europei de mai bine de o jumătate de an. Temerile de dinainte de Brexit au fost oficializate în momentul în care voturile din „joia neagră” au rezultat un procent de 51,9% în favoarea ieșirii din Uniunea Europeană, fapt pentru care lista cu probleme de după, a creat o adevărată criză politică în Marea Britanie. Auto-demisia premierului David Cameron, însuși speriat de ceea ce avea să urmeze, a forțat crearea unui nou guvern care avea să preia „corabia” Regatului pe timp de furtună. „Țara are nevoie de o conducere proaspătă, a spus el, adăugând că nu i se pare corect să fie căpitanul care ghidează țara spre următoarea ei destinație. Totodată, Cameron a declarat că noul prim-ministru va trebui să fie cel care ia decizia activării articolului 50 din Tratatul de la Lisabona, care prevede o perioadă de negociere de maximum doi ani până la ieșirea efectivă a Marii Britanii din Uniunea Europeană. Voi face tot ce îmi stă în puteri, în calitate de prim-ministru, să stabilizez nava în lunile care vor urma, dar nu cred că ar fi corect pentru mine să fiu căpitanul acestei nave” informa agenția națională de presă, Agerpress.
Noul premier nici nu a apucat să se bucure prea mult de avantajele poziției pentru că așteptările tuturor „acționarilor” implicați în mod direct sau indirect, au pus o presiune uriașă pe umerii Theresei May. Acuzată că nu a inițiat deja negocierile cu statele membre privind o relaționare bună de după Brexit și convenind asupra unor avantaje, premierul britanic și-a susținut modalitatea de a inspira speranță, nefăcând prea multe declarații publice. Prima însă, și cea mai zguduitoare a apărut în luna octombrie când „Theresa May a declarat pentru BBC, că va invoca Articolul 50 din Tratatul de la Lisabona pentru declanșarea procedurii de ieșire din Uniunea Europeană până la finalul lui martie 2017” postează Mediafax.
Din acel moment, adevăratele probleme ale Regatului Unit prind contur, iar statele membre împreună cu autoritățile Uniunii văd în atitudinea premierului britanic nicio cale de întoarcere, fapt care le-a stârnit o oarecare revoltă. De la „nu-uri” atunci când s-a pus problema de speranțe, pe care britanicii le cereau, și până la întoarcerea spatelui în masă, Marea Britanie a început deja să simtă adevăratele consecințe ale ceea ce Brexitul înseamnă. Pentru că una dintre sarcinile importante de care Theresa May trebuie să se ocupe reprezintă păstrarea economiei la un nivel normal, eforturile devin din ce în ce mai greu de controlat. Dacă investitorii străini s-au împărțit în două tabere (cei care au plecat imediat de după referendum, închizându-și fabricile, companiile și birourile din Regat și cei care au declarat că rămân, dar impun condiții), accesul la piața Uniunii Europene fiindu-i deja refuzată, posibilitățile pe care Theresa May le mai are se rezumă la a lua în calcul sprijinirea economiei britanice cu ajutorul forței de muncă venită din India. Citând publicația britanică „The Guardian”, agenția națională de presă, Mediafax informează că „liderii patronatelor îi solicită Theresei May să mențină o politică a ușilor deschise față de studenți, pentru a sprijini economia și pentru a asigura un acord comercial între Marea Britanie și India”. Din cauză că în anii următori, numărul inginerilor britanici va scădea semnificativ, liderii patronatelor menționează faptul că Marea Britanie ar trebui să crească numărul de vize emise muncitorilor calificați și prelungirea perioadei de ședere a studenților de după finalizarea studiilor. De parcă valul de imigranți indieni care se află în momentul de față pe teritoriul britanic ar reprezenta singura soluție de care Regatul Unit poate dispune pentru a se menține pe „linia de plutire”, însuși fondatorul companiei Cobra Beer confirmă că „ironia provine din misiunea comercială, ce are ca țintă punerea unei baze a unui acord comercial cu India”.
