Donald Tusk crede ca Rusia vrea sa dezmembreze UE

În ciuda faptului că specialiștii afirmă fără să fie prea mult luați în seamă că Uniunea Europeană joacă rolul marionetei Statelor Unite ale Americii, statele europene fiind mult mai ușor de controlat sub presupusa alianță a blocului comunitar, opinia publică este îndreptată către o cu totul altă țintă. Europa vede un aliat în SUA și un dușman în Rusia; sau, doar pentru faptul că Rusia vede adevăratul caracter al Statelor Unite și caută să nu fie înșelată de acestea, Europa crede că acțiunile conduse de președintele Vladimir Putin lansează autoritate și drepturi asupra tuturor celorlalți. Stabilind o listă de acuzații, liderii europeni cred că toate probleme cu care se confruntă nu sunt cauzate de interesul americanilor pentru războiul din Orient ci mai degrabă din cauza unei Rusii care ia măsuri.

Unul dintre cele mai puternice articole publicate de siteul efemeride.ro în anul 2013, începea prin dezvăluirea unei idei ce începuseră să fie din ce în ce mai accentuată: „documentele americane declasificate arată că pe la mijlocul anilor '50 '60 a existat o dorință acerbă a CIA de a înființa cu orice preț Europa Unită. Așa a început o întreagă conspirație, care în cele din urmă s-a materializat și astfel un alt vis american a fost îndeplinit”. De la acel moment, analiștii politici au început să se împartă între două tabere: cei care au crezut și au început cercetările în acest sens și cei care nu au crezut și au făcut totul pentru ca ceilalți să înceteze căutările. „O serie de documente declasificate recent au confrmat suspiciunea că SUA ar fi pus bazele proiectului de înființare a unei Uniuni Europene. Scopul principal era să împingă sau să forțeze Anglia să intre în acest stat nou creat pentru a-i limita puterea economică, cât și cea politică. În acest sens, CIA a inițiat un proiect secret prin care dorea implementarea ideii de crearea a unui mare stat care să cuprindă aproape toată Europa. La 26 iulie 1950 un memorandum semnat de William J. Donovan, șeful CIA, susținea ideea cum că Europa are nevoie de un parlament care să controleze și să ia decizii asupra problemelor sociale, economice și politice. Mai mult decât atât, este stipulat faptul că în 1958, peste 50% dintre fondurile atribuite unui astfel de proiect erau puse la dispoziție de către anumiți agenți CIA (...) Finanțarea Uniunii a provenit de la fundații precum Ford și Rockefeller, dar și grupuri de afaceri apropiate guvernului american” menționează sursa citată.

Sub definiția unei „uniuni economice și politice” în data de 1 ianuarie 1958 a luat naștere o Uniune Europeană la care astăzi, au aderat nu mai puțin de 28 de state. Ce-i drept, în utimul an, din cauza crizei care a luat Europa cu asalt, au apărut și primele probleme reale ale Uniunii. Este greșit să se creadă că prima problemă a Uniunii Europene a fost criza financiară a Greciei în 2009, declarată „criza datoriei publice” deoarece aceea a fost problema Greciei, nu a Uniunii. Pentru că era stat membru, Uniunea Europeană era forțată să sară în ajutorul unui stat membru însă nu a simțit că pierde nimic. Fondurile europene erau pregătite pentru astfel de crize. Prima și cea mai mare problemă a Uniunii Europene a venit o dată cu valul de imigranți pe care Germania îi poftise „cu brațele deschise” în caz de nevoie.

Numărul uriaș de imigranți care doreau să ajungă la vecinii nemți, a determinat-o pe Angela Merkel să propună Parlamentului European impunerea unor cote obligatorii de repartizare. Copleșiți de probleme economice, sociale și politice, Marea Britanie este primul stat care a simțit că Uniunea Europeană nu este un bloc comunitar prietenos atunci când își caută propriile interese, fapt pentru care au decis să se retragă. Înainte ca negocierile Brexitului să înceapă iar premierul britanic, Theresa May să invoce Articolul 50 din Tratatul de la Lisabona, poziția Uniunii s-a arătat deja una dură și intolerantă.

Căutând să ofere celorlalți un exemplu din situația retragerii Regatului Unit, Parlamentul European nu este dispus să tolereze niciun drept britanicilor de după Brexit. De cealaltă parte, pentru că Europa nu poate da vina pe cel mai puternic stat care se află la conducerea Uniunii, dar nici pe decizia britanicilor de a nu mai continua sub regulile blocului comunitar, liderii europeni au găsit un țap ispășitor pentru tot ceea ce se întâmplă, în Rusia. Invocând faptul că „liderii au indicat o serie de acțiuni ostile ruse, de la încălcări ale spațiului aerian la campanii de informare, atacuri cibernetice, amestec în procesele politice din Uniunea Europeană”, președintele Consiliului European, Donald Tusk a declarat în cadrul unei conferințe de prese imediat după summit-ul liderilor statelor din Uniunea Europeană faptul că: „este clar că strategia Rusiei este de a slăbi UE”.

Încercând să își explice poziția vehementă la adresa Rusiei, acesta a adugat că: „scopul nostru nu este acela de a crea tensiuni cu Rusia. Pur și simplu reacționăm la pașii făcuți de Rusia. Desigur, Uniunea Europeană este permanent deschisă dialogului, dar nu vom face compromisuri în ceea ce privește valorile și principiile noastre. De aceea, am căzut de acord să ne menținem orientarea și mai ales să păstrăm unitatea UE”. De cealaltă parte, Rusia crede că Uniunea Europeană nu face altceva decât să urmeze pas cu pas întrega viziune planificată de CIA.

Featured Posts
Recent Posts
Archive