UE impune noi reguli pentru muncitorii straini
Dacă Uniunea Europeană impune cote de imigranți statelor membre, fără să ia în calcul că multe dintre ele primeau în mod deliberat un număr uriaș dinainte de criza refugiaților care au invatat Europa, Marea Britanie se decide să iasă din Uniune. Dacă aceasta decide să părăsească blocul comunitar, Uniunea Europeană refuză drepturi de după Brexit și asigură Regatul Unit că va avea drept la piața Uniunii doar cu condiția ca și acesta să își lase granițele deschise pentru imigranți. Dacă Marea Britanie impune noi reguli pentru angajarea imigranților de după invocarea articolului 50, atunci și Uniunea Europeană pregătește schimbări în condițiile de angajare a muncitorilor străini.
Între o serie de replici „copilăroase” dintre Marea Britanie și Uniune, cei care au cel mai mult de suferit sunt totuși cei care ar trebui să fie protejați de efectele unor „aroganțe” decizionale. Dacă Marea Britanie afimă că încearcă să apere interesele locuitorilor săi, Uniunea Europeană vrea să demonstreze celorlalte state rămase membre că părăsirea blocului comunitar este o decizie neinspirată și face din cazul Marii Britanii un exemplu de „așa nu”. Chiar dacă la baza lor stau interese politice sau legislative, oamenii sunt cei care au cel mai mult de suferit deoarece ei nu reprezintă niște numere sau statistici în dosarele de pe mesele înalților oficiali; ei au nevoi, temeri și speranțe.
Dacă în decembrie 2013, Uniunea Europeană impunea controale sporite și înăsprirea legislației pentru muncitorii străini, încercând astfel să oprească valul de muncă ieftină din Europa de Est, săptămâna ce abia s-a încheiat a adus în lista noilor mutări ale Uniunii Europene de după cutremurul Brexitului, o altă decizie: Franța și Germania propun un registru unic european cu muncitorii detașați în Uniunea Europeană, pentru eliminarea fraudelor. Acest registru presupune o bază de date unice cu acoperire la nivel european, cu scopul de a fi trecuți în ea toți muncitorii detașați. Potrivit ministrului Muncii din Franța, Myriam El Khomri, această propunere va fi făcută în cadrul Consiliului european al miniștrilor Muncii. „Vom începe la nivel bilateral și sperăm că ulterior vom extinde această cooperare la întreaga Uniune Europeană” a completat omologul german, Andrea Nahles. Mai mult, oficialul s-a arătat interesat să avanseze această solicitare cât mai curând posibil, nemai așteptând calendarul european.
Situația muncitorilor detașați arată faptul că deși provin din Europa Centrală și de Est, poposind în țări precum Franța, Germania sau Belgia pentru a lucra, beneficiind de cele mai avantajoase prevederi ale legislației muncii din țara care îi găzduiește (precum salariul minim, condiții de muncă etc.) acești salariați continuă să plătească cotizațiile sociale în țara lor de origine. Cifrele făcute publice de către Comisia Europeană în 2014, arătau faptul că peste 1,9 milioane de muncitori detașați existau la nivelul Uniunii Europene (și anume 0,7% din populația activă); iar această cifră reprezintă o creștere uluitoare de 44% între 2010 și 2014. Sireul incont.ro informează că „sistemul reglementat de o directivă din 1996, face obiectul unor numeroase deturnări: ne-declarare, remunerații mai mici decât salariul minim, depășirea prevederilor privind durata maximă a programului de muncă, condiții de cazare nedemne (...) Dreptul interprinderilor de a oferi servicii într-un alt stat membru al Uniunii Europene și de a detașa temporar lucrători pentru a furniza serviciile respective se bazează pe articolul 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Directiva privind detașarea lucrătorilor stabilește măsuri de protecție a drepturilor sociale ale lucrătorilor detașați și de prevenire a dumpingului social, prevăvând obligația statelor membre de a se asigura că actele cu putere de lege și actele administrative ale țării-gazdă sunt aplicabile lucrătorilor detașați”.
În primăvara acestui an, însăși Comisia Europeană a adus în atenția tuturor un proiect de revizuire a acestei directive, urmărind aplicarea aceleiași legislații a muncitorilor locali și pentru cei detașați. La acea dată comisarul european pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune, Lászlŏ Andor vedea această inițiativă ca o decizie necesară; „adoptarea Directivei de punere în aplicare a normelor Uniunii Europene privind lucrătorii detașați transmite un semnal clar, în ajunul alegerilor europene, că Europa nu acceptă frauda și abuzurile împotriva lucrătorilor detașați sau alte forme de dumping social”. Din fericire, pentru că 11 țări europene (10 numai din Europa de Est) blochează acest proces, ministrul Muncii din Franța, Myriam El Khomri își explică inițiativa din următoarele două luni afirmând: „cred că este posibil să fragmentăm puțin blocul celor 11 țări care au demarat o procedură de tip cartonaș galben împotriva inițiativei Comisiei”. În plus, cele două țări care fac lobby pentru această idee vor să scurteze termenul limită de doi ani, timp în care fiecare țară trebuie să își armonizeze legislația cu normele europene.
Acționând ca și lideri ai Uniunii Europene, Germania și Franța se consideră îndreptățite să schimbe regulile în ceea ce privesc muncitorii străini de pe teritoriul Uniunii. Sporind gradul de sensibilizare al muncitorilor în legătiră cu drepturile și obligațiile care le revin privind termenii și condițiile de încadrare în muncă, această inițiativă se vrea să îmbunătățească și cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate cu detașarea, clarificarea acesteia, să stabilească responsabilitățile statelor membre referitor la verificarea conformității cu normele prevăzute în directivă și să oblige întreprinderile care se ocupă de detașări să desemneze o persoană de contact pentru asigurarea legăturii cu autoritățile care aplică legea.
