Taxa bancara a salvat Marea Britanie


Anul 2009 a început în plină recesiune şi s-a sfârşit tot sub ameninţarea acesteia deşi puternica economie a Marii Britanii, fruntaşa Europei, a avut de suferit de pe urma consecinţelor acestui fenomen. Şi estimările cu privire la depăşirea regresului sunt fluctuante, ezitante, chiar de la început de 2010, cu toate că SUA şi UE şi-au anunţat ieşirea oficială din criză şi au făcut previziuni extrem de optimiste până în 2015.

Marile economii ale lumii îşi vor continua declinul pe tot parcursul anului 2010, iar Marea Britanie a suferit din cauza recesiunii. Astfel, nici nu trecuse primul semestru al anului 2010 şi ministrul britanic de finanţe George Osborne anunţa reducerea cheltuielilor, creşterea fiscalitaţii, inclusiv a taxei pe valoare adăugată, impunerea unei noi taxe asupra sistemului bancar care va aduce fonduri de două miliarde de lire sterline, potrivit bugetului prezentat de acesta. Consecinţele acestor măsuri ar fi putut genera proteste masive, cu atât mai mult cu cât ele erau combinate cu creşteri de taxe pentru milioane de familii din Marea Britanie, lucru cu care cetăţenii britanici nu erau prea obişnuiţi.

Ministrul britanic de finanţe George Osborne a declarat că este necesar ca instituțiile de creditare să împărtășească povara creșterii taxelor în Marea Britanie, după ce a decis impunerea unei taxe asupra cifrei de afaceri a băncilor, care ar putea aduce statului venituri anuale de două miliarde de lire sterline. “Plăteşte pentru trecut şi face planuri pentru viitor. Da, este dur, dar este şi corect", a subliniat el.

Aproximativ trei sferturi din economii vor fi realizate prin reducerea cheltuielilor, iar restul din majorarea taxelor, a mai spus ministrul. Vor fi analizate plăţile sociale şi chiar cheltuielile Familiei Regale Britanice vor fi supuse unei supravegheri mai atente.

Taxa de 0,07 la sută din pasivele totale ale băncilor, propusă de executivul britanic, este mult mai redusă decât procentul de 0,15 la sută luat în considerare de guvernul american la vremea respectivă. Totuși, analiștii de la compania Evolution Securities au susținut că în Marea Britanie noua taxă ar putea aduce statului venituri anuale de cinci miliarde de lire sterline şi astfel s-a înclinat balanţa în direcţia propusă fără prea mari dificultăţi pe parcurs.

Oficialul britanic susţinea că pentru a reduce îndatorarea ţării, toţi trebuie să împartă durerea refacerii “ruinelor” economiei, în timp ce, în discursul din Camera Comunelor, Osborne a mai prezentat în cadrul măsurilor de austeritate şi o scădere cu 25% a bugetelor ministerelor sau chiar mai mult.

În continuarea declaraţiei sale Osborne anunţa că taxa pe bănci nu se mai abrogă şi va rămane permanentă. Evident că nu avea cum să fie altfel, din moment ce băncile au plătit 3,5 miliarde de lire sterline (5,4 miliarde de dolari) până în 31 august 2010, conform cifrelor anunțate de autoritățile britanice, deşi, după cum spuneam, ministrul britanic de Finanțe, George Osborne, declara că se așteaptă ca taxa să aducă venituri de 2 miliarde de lire sterline.

Analiştii estimau în 2011 un profit combinat de 28 miliarde de lire sterline pentru băncile HSBC Holdings Plc, Barclays Plc, Royal Bank of Scotland Group Plc, Lloyds Banking Group Plc și Standard Chartered Plc., taxa din Marea Britanie fiind echivalentă cu 7% din acesta.

Guvernul Marii Britanii a cheltuit mai mult de 66 miliarde de lire sterline pentru a salva Royal Bank of Scotland Group Plc și Lloyds Banking Group Plc în timpul crizei financiare. Taxa se aplica băncilor cu pasive de peste 20 miliarde de lire sterline, care aveau sediul sau opereau în Marea Britanie, potrivit AGERPRES.

Taxa funcţionează şi astăzi şi, potrivit unor voci din sfera politică, dacă nu a fost folosită ca armă în timpul alegerilor, nu va mai fi folosită niciodată. “Este o măsură foarte bună pentru toată lumea”, au mai spus aceste voci. “Dacă sistemul bancar s-a obinşuit aşa, înseamnă că se poate”, potrivit unei surse guvernamentale.

Tags

Featured Posts