Irlanda, un stat atipic, chiar si pe timp de criza
Irlanda este unul dintre statele atipice ale Uniunii Europene (UE). Foarte mică, are doar aproximativ 4,6 milioane de cetăţeni, Irlanda este printre cele mai bogate țări din lume după PIB-ul pe cap de locuitor. Acest stat a făcut parte din Comunitatea Economică Europeană, predecesoarea UE, iar din 1973, a pus în aplicare politici economice liberale care au dus la o creștere economică rapidă, ajungând la un nivel considerabil de prosperitate între 1995 și 2007, timp în care a fost denumită „Tigrul Celtic”. Ca toate celelalte ţări, şi Iralnda a fost crunt lovită de criză financiară din 2008, care, conjugată cu recesiunea economică globală are efecte şi acum. Cum a depăşit această ţară criza şi cum a ajuns, în doar trei ani, să se claseze pe locul şapte în lume ca grad de dezvoltare în clasamentul Indicelui Dezvoltării Umane al ONU, este greu de explicat, dar vom încerca să facem asta în rândurile următoare.
Aşadar, în anul 2008, întreaga Europă suferea deja, din greu, sub jugul crizei. Potrivit paradoxului economic general acceptat, statele mari au intrat mai greu în criză, s-au afundat mai mult şi au depăşit-o cu mari dificultăţi, iar unele ţări mici, şi avem aici exemplul Irlandei, au avut nevoie doar de un “brânci” financiar pentru a ieşi cu bine din marasmul economic.
În 2010, când nu părea să mai existe vreo speranţă pentru depăşirea crizei, Irlanda cere ajutor statelor UE pentru a-şi reglementa situaţia financiar-economică. Toţi şefii de state s-au întâlnit în cadrul protocolului specific în aceste cazuri şi au realizat un plan de salvare a Irlandei. Acest plan în trei părți pentru a veni în ajutorul unei țări a zonei euro în dificultate financiară a fost stabilit în primăvară în urma crizei datoriei în Grecia, amintește AFP. Fondul Monetar Internațional (FMI) a studiat acordul UE, a salutat răspunsul dat de autoritățile europene la criza irlandeză și s-a declarat gata să vină cu contribuția sa la acest efort, mai ales prin intermediul acordării unui împrumut pe mai mulți ani.
Aşadar, existau bani, exista disponibilitate internaţională chiar, însă totul avea un cost. Ca în toate celelalte state care au fost nevoite să ceară ajutorul FMI, şi în Irlanda, “plata” trebuia validată de... măsurile luate în cadrul unui plan de austeritate. O reuniune de urgență a consiliului de miniștri a fost convocată la Dublin, pentru a aproba planul de austeritate fără de care negocierile cu UE și FMI pentru deblocarea unui ajutor internațional de mai multe zeci de miliarde de euro ar fi căzut. Obiectivul final irlandez: elaborarea unui plan de austeritate vizând economisirea a 15 miliarde de euro în patru ani, aproximativ 10% din totalul Produsului Intern Brut (PIB) şi aducerea deficitului public, care pe atunci era de 32% din PIB, la 3%!
Numai după ce planul urma să fie votat de toţi miniştrii, Dublinul putea formula oficial cererea pentru obținerea unui sprijin financiar internațional. Principala dificultate consta în refuzul Irlandei de a majora cota de impozitare asupra societăților, care este şi acum de 12,5%, cel mai scăzut nivel din zona euro, în pofida necesității de a crește încasările fiscale. Argumentul Dublinului era că numai așa putea atrage multinaționalele.
Marea Britanie a anunţat că va oferi Irlandei un împrumut bilateral de aproximativ 7 miliarde de lire (8 miliarde euro), în cadrul ajutorului financiar pe care Europa și FMI îl vor aduce conducerii de la Dublin. Marea Britanie s-a angajat să contribuie la planul de ajutor printr-un “împrumut bilateral”, adică un împrumut de la stat la stat, și nu prin intermediul UE, pentru a arăta că nu vrea să ia parte la un mecanism permanent de salvare în cadrul euro.
Criza financiară irlandeză a pus zona euro sub tensiune alimentând, la șase luni după precedentul Greciei, temerile unei contaminări spre alte țări considerate verigi slabe ale regiunii. După o săptămână de discuţii şi calcule extrem de intense, Irlanda a “capitulat” şi a înaintat specialiştilor UE şi FMI planul de măsuri de austeritate aproape draconic, de economisire a 15 miliarde de euro până în 2014. Acest plan a adus Irlandei un ajutor al UE și FMI de aproximativ 85 de miliarde de euro.
După criza Irlandei, miniștrii din zona euro au mai ajuns și la un acord privind modalitățile de funcționare a viitorului Fond permanent de ajutor al Uniunii monetare după 2013, care se referă, în special, la implicarea, “de la caz la caz”, a băncilor private în acest fond. Planul de ajutor pentru Irlanda este destinat, în primul rând, sprijinirii băncilor din această țară, puternic afectate de criză. În acest fel, Irlanda a devenit, după Grecia, cel de-al doilea stat al zonei euro care a primit un astfel de sprijin. Şi dacă planul arăta bine pe hârtie pentru forurile financiare, populaţia a reacţionat cum era şi firesc: aproape 100.000 de manifestanți au protestat.
