Cat concediu au tatii europeni pentru cresterea copilului


În ultimii ani, taţii au intrat în atenţia specialiştilor în asistenţă socială şi creşterea copilului. Uniunea Europeană (UE) promovează echilibrul între viaţa de familie şi cea pofesională, încurajând tatăl nou-născutului să se implice activ în creşterea acestuia. În România, taţii îşi pot lua concediu pentru creşterea copilului până la doi ani – aceasta fiind una dintre cele mai lungi perioade din UE. Puţini fac însă asta, spun consultanţi independenţi. În materialul următor vom vedea care sunt practicile de acest gen în ţări UE şi diferenţele de înţelegere şi abordare.

În Portugalia, potrivit legii, taţii au doar o săptămână de concediu, însă aceasta este obligatorie. În Irlanda sunt alocate trei luni de concediu pentru fiecare părinte şi încă trei luni ce pot fi împărţite între părinţi aşa cum doresc. În Germania, tatăl are dreptul la două luni din cele 14 de concediu plătit pentru creşterea copilului, în timp ce, în Suedia, tatăl beneficiază de minimum două luni, iar indemnizaţia este de 80% din venitul net. De asemenea, de la începutul anului trecut, Parlamentul Suediei a aprobat o lege prin care acordă 1.500 de coroane suedeze fiecărui părinte din a treia lună în care tatăl rămâne acasă cu copilul, adică un bonus de 3.000 de coroane suedeze ce se adaugă indemnizaţiei de 80% din salariu.

Aşadar, România are unul dintre cele mai lungi concedii parentale din UE, taţii putând să rămână acasă până la doi ani. În ţara noastră însă, această lege este practic blocată de o barieră de mentalitate cu rădăcini adânci în conştiinţa colectivă a poporului nostru. Laolaltă, ambele sexe, cred că femeia trebuie să stea acasă să crească copilul, iar bărbatul să meargă la muncă, “să aducă bani în casă”.

„Se întâmplă rar ca taţii să profite de acest beneficiu şi pentru că, în ceea ce priveşte creşterea, e mai bine ca mama să stea cu copilul, cel puţin în prima perioadă. Altfel, din punct de vedere financiar, e foarte simplu: e mai avantajos să rămână angajat părintele cu salariul cel mai mare, dat fiind că indemnizaţia pentru acest tip de concediu este plafonată la 3.400 de lei”, a explicat Maria Cojocariu, Senior Payroll Accountant în cadrul Accace. În prezent, taţii beneficiază de două tipuri de concediu în ceea ce priveşte copilul nou-născut: concediul paternal de cinci zile, care poate fi prelungit cu încă zece în cazul în care au absolvit cursul de puericultură susţinut de medicul de familie, şi concediul parental de creştere şi îngrijire a copilului, de până la doi ani.

Potrivit Codului muncii, cele cinci, respectiv 15 zile de concediu paternal constituie vechime în muncă, iar angajatorul nu poate refuza acordarea concediului. Începând de la 1 martie 2012, din totalitatea concediului de creştere şi îngrijire a copilului până la doi ani, cel puţin o lună îi revine celuilalt partener. “Practica arată că, în majoritatea cazurilor, mama este cea care solicită acest tip de concediu, în consecinţă putem presupune că tatăl este celălalt partener”, mai spune Maria Cojocariu.

Potrivit Hotărârii de Guvern 57/2012, care aplică noua directivă europeană, începând cu 1 martie 2012, fiecare părinte are obligaţia să petreacă cel puţin o lună cu bebeluşul. Cu alte cuvinte, dacă mama optează pentru intrarea în concediul de creştere a copilului până la vârsta de 1 sau 2 ani (sau 3 ani pentru copilul cu handicap), o lună din concediu va reveni în sarcina tatălui, şi reciproc.

Dacă tatăl refuză intrarea în concediu de creşterea copilului, concediul va fi micşorat cu o lună, iar indemnizaţia cuvenită lunii respective nu va mai fi plătită (adică concediul maxim de creştere a copilului va fi acordat până la împlinirea vârstei de 11 luni, 1 an şi 11 luni sau 2 ani şi 11 luni), mama putând opta pentru concediu fără plată sau întoarcerea la serviciu. Legea se aplică şi în cazul părinţilor care au adoptat copilul, îl cresc în plasament sau sub tutelă.

Featured Posts