Dormiti linistiti! Patriot Act vegheaza si in UE!
Patriot Act (Uniting and Strengthening America by Providing Appropriate Tools Required to Intercept and Obstruct Terrorism Act) este un arsenal legislativ de luptă împotriva terorismului introdus de administrația George W. Bush după atentatele de la 11 septembrie 2001. Documentul, ce însumează peste 300 de pagini, oferă Guvernului american puteri totale pentru a preveni tragedii de genul celei de la 11 septembrie. Aceste măsuri însă, fără a fi verificate în niciun fel, duc, inevitabil, la “voinţa de putere” şi încalcă grav drepturile cetăţenilor, ce pot fi ascultaţi, interceptaţi şi percheziţionaţi fără mandat şi fără încunoştiinţarea vreunui judecător. Patriot Act sună tentant şi pentru Europa, în special în contextul atentatelor recente, în urma cărora zeci de oameni nevinovaţi şi-au pierdut vieţile.
În SUA, disputa pe marginea Patriot Act este veche. Mulţi politicieni au câştigat un imens capital politic marşând pe această temă, a combaterii terorismului cu orice preţ, chiar sacrificând drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Astfel, în fiecare an, acest subiect extrem de important revine în actualitate. Fie că este vorba despre alegeri, fie că se vrea votarea sau, dimpotrivă, împiedicarea trecerii vreunui proiect de lege important, americanii apelează la Patriot Act pentru a deturna atenţia publică de la adevăratele problematici ale acelui prezent. Recent, Congresul american a prelungit cu un an valabilitatea prevederilor Patriot Act. “Supravegherea mobilă” a comunicațiilor suspecților care folosesc mai multe linii telefonice a fost astfel menținută. De asemenea, principiul “lupului solitar”, care permite anchetarea unei persoane care pare să desfășoare activități teroriste din proprie inițiativă și legea care prevede ca autoritățile să aibă acces “la orice date tangibile” privitoare la un suspect, precum e-mail-urile trimise sau primite de acesta, au rămas și ele în vigoare.
În Europa, Patriot Act a fost foarte bine înteles şi pus în practică de foarte multe ori de-a lungul istoriei. Desigur, nu s-a numit aşa, însă practica care stă la baza acestui conglomerat de legi nu este deloc străină marilor lideri ai Europei. Dacă până acum zece ani, această realitate părea desprinsă din filmele cu spioni, mai nou, şi publicul larg a luat contact direct cu acest sistem, în special prin intermediul mass media. În România, el este cunoscut sub denumirea de “Big Brother”, un pachet de patru legi privind ascultarea, interceptarea şi accesul nelimitat la datele personale, dintre care trei au fost declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională a României.
În Franţa, lucrurile merg însă mai departe. Atacurile teroriste cu care s-a confruntat această ţară şi discuţiile de după finalizarea anchetelor, în care serviciile secrete au susţinut că au nevoie de libertatea oferită de o lege gen Patriot Act pentru a putea identifica eventualii terorişti şi astfel, a putea preveni acte de genul celor care s-au întâmplat, au aşezat deja o bază solidă pentru discuţii serioase. Concret, Patriot act permite angajaţilor serviciilor secrete să ne asculte telefoanele, să ne citească mailurile şi SMS-urile, să ne verifice extrasele de cont, activităţile bancare şi activităţile online, calculatoarele, telefoanele smart, tabletele, laptop-urile, ceasurile inteligente şi orice alte device-uri utilizăm cotidian. Toate acestea fără mandat! De asemenea, se pot face percheziţii fără niciun fel de mandat şi fără încunoştiinţarea prealabilă a cetăţeanului. Mai mult, dacă activitatea unui individ dă de bănuit serviciilor secrete, acestea îl pot ridica şi încarcera pe termen nelimitat fără a formula niciun fel de acuzaţie (să ne aducem aminte de scandalul închisorilor CIA!).
Chiar şi americanii au reacţionat când şi-au dat seama că Patriot Act, un set de legi gândit foarte repede şi sub imperativul emoţional al momentului 11 septembrie, a rămas în vigoare şi a tot fost reînnoit (ultima oară în 2011, sub preşedinţia lui Barrack Obama). Potrivit unor sondaje, americanii sunt foarte îngrijoraţi de libertatea pe care o au agenţiile secrete datorită acestui pachet de legi şi de încălcările flagrante ale drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti pe care acelaşi pachet de legi le presupune.
În Uniunea Europeană, există, după cum spuneam, un Patriot Act, însă într-o variantă mult mai moderată: Directiva privind stocarea datelor, apărută în 2006, după atentatele de la Madrid şi Londra. În 2014 însă, Directiva a fost invalidată de Curtea Europeană de Justiţie, fiind considerată ca o “imixtiune extrem de gravă în drepturile fundamentale la respectarea vieţii private şi la protecţia datelor cu caracter personal”, căci legile comunitare interzic cu desăvârşire încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor europeni prin utilizarea fără ştirea acestora a datelor lor personale. Aşadar, teoretic, Franţa nu poate implementa o varianţă a Patriot Act, deoarece ar intra în contradicţie cu legislaţia europeană. Problema este însă că Franţa are deja un fel de Patriot Act. Se numeşte Legea Programării Militare şi dă dreptul autorităţilor de utiliza datele personale ale francezilor fără mandat! O altă lege oferă procurorilor libertatea totală a geolocalizării oricui li se pare a fi suspect, iar legea antiterorism a introdus restricţii severe la graniţă. Aşadar, sub umbrela securităţii naţionale, Franţa are deja o variantă a Patriot Act, disimulată însă în mai multe legi separate.
