Ia romaneasca a cucerit lumea
Ia, componenta esențială a costumului tradițional românesc, s-a transformat, de-a lungul anilor, într-o importantă sursă de inspirație pentru designeri cunoscuți de peste hotare care au fost fascinați de cămășile cu broderii pe care bătrânele din satele românești le purtau cu mândrie în zilele de sărbătoare. Cu o cromatică diferită, în funcție de regiunea în care erau create, bluzele confecționate din in, bumbac sau borangic și împodobite cu motive populare țesute cu măiestrie au ajuns și la Hollywood, vedete de film de talie internațională fiind fotografiate purtând astfel de articole vestimentare.
În fiecare an, pe data de 24 iunie, românii din țară, dar și de peste hotare, celebrează Ziua Internațională a Iei. Cămașa ce reprezintă piesa centrală a portului tradițional femeiesc are rădăcini adânci în cultura și tradițiile poporului nostru, unii specialiști apreciind că astfel de articole vestimentare erau purtate încă din perioada culturii Cucuteni. De-a lungul timpului, ia a influențat creațiile unor desgineri cunoscuți de peste hotare, precum Jean Paul Gaultier sau Yves Saint Laurent, care au fost atât de inspirați de întâlnirea cu acest tip de veșmânt încât i-au dedicat colecții întregi. Înainte, însă, ca celebri creatori de modă sau actrițe și cântărețe de renume să aprecieze frumusețea straielor tradiționale românești, regina Maria a României era îndrăgostită de ie și de costumul popular.
Culorile iei variază în funcție de zona în care acestea sunt croite, dar și de vârsta sau situația socială a celor care le purtau. Spre exemplu, bătrânele și femeile măritate îmbrăcau ii în culori mai temperate, croite din materiale mai modeste și țesute într-o manieră mai simplă, în vreme ce tinerele alegeau nuanțe deschise, aprinse și broderii bogate pentru a atrage pețitorii. Pe de altă parte, în zona Sucevei, cromatica era una mai sobră, predominând cafeniul, negrul sau verdele, în vreme ce în Ilfov erau alese culorile mai calde, precum roșul, galbenul, portocaliul sau diverse nuanțe de auriu.
Specialiștii spun că firul era vopsit chiar de țărănci, după tehnici moștenite din străbuni, ce fuseseră preluate de mame și dezvăluite apoi fiicelor pentru perpetuarea obiceiurilor și meșteșugului. Ia era croită din pânză albă, borangic sau bumbac. Cămașa cu altiță este cea mai răspândită dintre toate tipurile, aceasta putând fi găsită în Moldova, Muntenia, Oltenia sau Bucovina. Motivele sunt geometrice sau inspirate de natură. Pe lângă rolul strict estetic, acestea aveau menirea de a le păzi pe cele ce purtau cămășile de spiritele care le-ar fi putut face rău.
În funcție de dispunerea acestor motive, cămășile se împart în ie cu dungi verticale brodate, oblice sau “ie cu stele”. Cămășile, de asemenea, erau împărțite în mai multe categorii: cea cu altiță, cămașa cu tăblie (încrețul lipsea, iar mâneca era acoperită cu broderii bogate), ia cu umăr (altița era înlocuită cu o porțiune relativ îngustă ornamentală), cămașa cu platcă (derivată din camasa de tip T) sau cămașa cu lăncez, care se definește prin apariția sub zona gulerului a unei fâșii ornamentale.
O lucrare realizată de Varvara Buzilă despre costumul popular din Moldova, apărută sub egida UNESCO, arată că „din punct de vedere lingvistic, românii au moştenit termenul latin ie, derivând din latinescul tunicae lineae (tunică subţire purtată pe piele), pentru cămaşa femeiască”.
Ia a căpătat de-a lungul timpului notorietate universală. În prezent, cămașa tradițională românească a devenit un articol vestimentar purtat în toată lumea, inclusiv de vedete de talie internațională. Printre starurile care au fost fotografiate îmbrăcate cu astfel de articole vestimentare le amintim pe Kate Moss, Emma Stone, Halle Berry, Anne Hathaway, Taylor Swift, Selma Blair, Katie Holmes, Sharon Stone sau Emma Watson.
În 1940, Henri Matisse termina într-un hotel din Nisa tabloul “La blouse roumaine”, după un an în care lucrase la el. Superba pictură, o reprezentare artistică extraordinară a iei românești este păstrată la Paris, în Muzeul Național de Artă Modernă. Geneza pânzei este un cadou pe care Matisse l-a primit de la prietenul său, Theodor Pallady. Acesta i-a oferit lui Mattise mai multe ii românești. Artistul francez a fost atât de impresionat de frumusețea straielor încât a folosit motivele brodate pe acestea în mai multe creații.
