Legea impotriva interceptarilor „prin ricoseu”, un pas catre o justitie mai corecta
O iniţiativă legislativă interesantă şi care poate avea efecte la nivelul tuturor statelor Uniunii Europene vine din Franţa şi aparţine deputatului Jean Francois Mancel. Acesta este autorul unui proiect de lege ce are ca scop garantarea confidenţialităţii relaţiei avocat-client, a secretului profesional şi stoparea oricărei forme de abuz împotriva avocaţilor. Necesitatea unei asemenea iniţiative s-a impus de la sine după mai multe scandaluri privind practici îndreptate, în cele din urmă, împotriva drepturilor fundamentale ale omului. Nici România nu este străină de atari practici.
Aşadar, la 3 iunie 2015, Jean Francois Mancel a înregistat, la Preşedinţia Adunarii Naţionale a Franţei, „Proiectul de lege pentru garantarea concretă a respectării secretului profesional al avocatului”. Acest proiect conţine mai multe prevederi, multe dintre ele extrem de interesante. Printre cele mai importante ca aplicabilitate concretă se numără încercarea stopării interceptării „prin ricoşeu” a avocaţilor.
Ce înseamnă interceptarea „prin ricoşeu”
Să explicăm însă ce înseamnă această interceptare „prin ricoşeu”. În situaţia în care, pe numele clientului unui avocat există un mandat de interceptare, în mod automat şi avocatul este interceptat în timpul convorbirilor sale cu respectivul client. Numărul de telefon al avocatului se alătură astfel, firesc pentru serviciile de securitate, pe lista interceptărilor, alături de cel al clientului. Desigur, acest tip de investigaţie încalcă, automat, şi una dintre caracteristicile de bază ale relaţiei client – avocat, confidenţialitatea. Potrivit acestui proiect, postat pe site-ul Uniunii Naţionale a Barourilor din România (UNBR), avocaţii vor comunica poliţiei, justiţiei şi administraţiei numerele pe care le utilizează. În felul acesta, niciunul dintre aceste numere nu va putea fi interceptat. Singurele situaţii în care avocatul va putea fi interceptat sunt cele în care acesta este suspectat în prealabil că a comis o infracţiune, intrând astfel, automat sub incidenţa legii penale şi supunându-se tuturor rigorilor ei.
Potrivit UNBR, deputatul Jean-Francois Mancel a explicat că secretul profesional a fost instituit nu pentru protejarea avocatului, ci a justiţiabilului şi a drepturilor acestuia: „Trebuie reafirmată urgent, prin lege, importanţa crucială a dreptului apărării la un proces echitabil şi o justiţie imparţială, concretizând respectarea secretului profesional între avocat şi clientul său. (…) Fără o garanţie concretă a respectării acestui secret profesional, nu putem avea o exercitare normală a drepturilor de apărare. Şi fără această exercitare normală a drepturilor apărării, nu există Stat de drept. Pentru că, să nu ne înşelăm: secretul profesional nu a fost instituit pentru protejarea avocatului, ci a justiţiabilului şi a drepturilor acestuia”.
Prin urmare, în proiectul deputatului francez se arată, la art. 2 în completare cu articolul L. 100-8, că: „Avocatul comunică poliţiei, justiţiei şi administraţiei numerele liniilor pe care le utilizează. Nicio interceptare nu poate avea loc pe aceste linii, decât dacă se stabileşte, în legătură cu elemente precise şi detaliate, că avocatul este suspectat în prealabil că a comis o infracţiune. Decanul baroului trebuie informat în prealabil de judecătorul de instrucţie, care nu poate ordona interceptarea decât după autorizarea scrisă din partea preşedintelui din jurisdicţia sa”. De asemenea, obiectele şi proprietăţile materiale ale avocatului, care au legătură directă cu obligaţiile de serviciu ale acestuia, „cabinetul, vehiculul şi domiciliul avocatului nu pot face obiectul niciunei percheziţii, decât dacă se stabileşte, în legătură cu elemente precise şi detaliate, că avocatul este suspectat în prealabil că a comis o infracţiune. Percheziţia nu poate avea loc decât cu aprobarea scrisă a preşedintelui jurisdicţiei de care aparţine magistratul instructor”.
Jean Francois Mancel a prevăzut şi sancţiuni pentru cei care încalcă această lege, sancţiuni care se aplică în funcţie de gradul şi funcţia celui care a greşit.
Este alarmantă necesitatea unui asemenea proiect de lege, scris şi prezentat atât de explicit, căci asta înseamnă că abuzurile săvârşite sub umbrela unei justiţii strâmbe sunt numeroase şi nu se referă doar la avocaţi, ci, în special la cei pe care aceştia jură că trebuie să-i apere. Aşadar, serviciilor de securitate nu li se aplică expresia populară care se referă, plină de culoare, la raportul de confidenţialitate dintre avocat şi clientul său: „la avocat mergi ca la popă”. Poate de acum înainte...
Ex foto: Deputatul francez Jean Francois Mancel: „Fără o garanţie concretă a respectării acestui secret profesional, nu putem avea o exercitare normală a drepturilor de apărare. Şi fără această exercitare normală a drepturilor apărării, nu există Stat de drept. Pentru că, să nu ne înşelăm: secretul profesional nu a fost instituit pentru protejarea avocatului, ci a justiţiabilului şi a drepturilor acestuia”.
