Marea Britanie - O cultura a actelor de caritate

Toate țările lumii sunt implicate într-un fel sau altul în acte de caritate. Unele își îndreaptă fondurile către proprii cetățeni, care se află în stare de nevoie, alții către imigranți, iar alții către țări slab dezvoltate care se confruntă cu nevoi majore, doar pentru a-şi duce existența de pe o zi pe alta. Actul de caritate nu este un act politic, chiar dacă uneori statele sunt cele care întind o mână celor aflați în cumpănă.

Cultura actelor de caritate din Marea Britanie este determinată de trei factori esențiali, care au fost prezenți de-a lungul timpului, și anume, istoricul religios și credințele cetățenilor, structura sa ca stat și istoricul de colonialism al imperiului Britanic. Primul, și cel mai important dintre cele trei, este rolul statului. Există o tendință publică puternică de a considera focusarea statului pentru ajutoarele sociale și actele de caritate, aceasta fiind una dintre cele mai de seamă realizări ale regimului actual. Cu toate acestea, sunt foarte multe domenii în care statul și organizațiile non-guvernamentale se întâlnesc. Sunt peste 160.000 de organizații de caritate în Marea Britanie, estimându-se că numărul real atinge de fapt 800.000 de organizații mici și mari, neînregistrate oficial. Din toate punctele de vedere, Marea Britanie este țara în care este foarte important să participi la acțiuni caritabile și să îi ajuți pe cei care au nevoie.

În anii trecuți, delimitările dintre diversele sectoare, public, privat și sectorul caritabil au devenit din ce în ce mai puțin vizibile. Donaţiile de fonduri sunt în creștere și organizațiile responsabile sunt nevoite să înceapă să gândească precum oamenii de afaceri pentru a supraviețui, în timp ce oamenii de afaceri acaparează diverse arii economice care în trecut erau monopolizate de stat, iar statul este nerăbdător să convingă din ce în ce mai mulți oameni să se ofere ca voluntari pentru a ajuta sau a dona ceea ce nu mai folosesc.

Religia are și ea un rol important în actele de caritate din Marea Britanie. Moștenirea creștină a locuitorilor joacă un rol important, chiar și dacă numai prin simplul fapt că foarte multe dintre organizațiile de caritate au fost inițial formate și administrate de oamenii proveniți din rândurile bisericii creștine. În timp ce populația din Marea Britanie devine din ce în ce mai puțin religioasă, alte credințe încep să apară și joacă și ele un rol important în actele de caritate. Chiar dacă ateismul și agnosticismul sunt în creștere, legile scrise și nescrise ale țării sunt încă bazate pe principii religioase, iar normele publice sunt, în consecință, îndreptate către realizarea actelor de caritate. Mulți dintre membrii opiniei publice, de exemplu, sunt împotriva ideii de a plăti personalul de la organizațiile de caritate, deoarece consideră că un act de caritate trebuie să fie gratis și voluntar.

Rolul istoriei țării în această privință este și el important. Atât industrializarea rapidă, cât și moștenirea post-colonizare a Marii Britanii au contribuit la înființarea actelor de caritate. A existat o perioadă de timp îndelungată, când Marea Britanie a fost cu mult mai bogată decât foarte multe alte țările înconjurătoare și mai ales mai bogată decât țările pe care le-a colonizat de-a lungul timpul. Din această avuție, poate pe alocuri neașteptată, oamenii au simțit nevoia să dăruiască și această nevoie s-a transformat într-un obicei, care a dăinuit de-a lungul timpului, chiar dacă lucrurile s-au schimbat.

Multe organizații din Marea Britanie consideră că datorită istoriei de colonialism a țării, regatul ar avea o responsabilitate de a încerca să ofere suport celor din alte părți ale lumii, care au nevoie de el, în vremuri grele. Această problemă are diverse conotații politice de o sensibilitate crescută, mai ales în sensul că partidele de dreapta consideră că banii ar trebui cheltuiți mai aproape de casă. Anul acesta, Marea Britanie a semnat un angajament legal prin care se specifică faptul că un procent de 0.7% din PIB va fi cheltuit în fiecare an în scopuri caritabile, lucru care a făcut-o să fie prima țară care a reușit să atingă o țintă stabilită de Națiunile Unite în acest sens, acum 45 de ani.

Mare Britanie are o societate civilă foarte bine dezvoltată. Foarte mulți oameni care suportă acțiunile de caritate, fie financiar, fie prin voluntariat, nu sunt implicați sau angrenați în acțiunile oficiale. Ei doar văd o nevoie, niște lipsuri, sau o persoană care ar putea beneficia de un mic sprijin și răspund instinctiv, doar pentru a fi de ajutor.