top of page

Stadiul pieței muncii românești comparativ cu istoria sa



Posibilitatea intrării pe teritoriul României, a deschiderii unor afaceri aici și a cumpăra bunurile sale cele mai de preț a transformat țara într-un câmp prietenesc în ceea ce privesc relațiile internaționale, o mină de aur pentru target-ul profitabilității brandurilor dar în același timp, o statistică îngrijorătoare în ceea ce privește atitudinii și modului în care poporul se raportează la propriul patrimoniu.

Deși deschiderea față de occident a adus numeroase beneficii, România continuă să împrumute bani de la Fondul Monetar de Investiții, mărind de la an la an datoria publică. Faptul că nu tot poporul are un loc de muncă iar mulți au fost nevoiți să plece din țară, nu situează România pe un făgaș normal. Lipsa forței de muncă și lipsa calificării celor care sunt dispuși să lucreze reprezintă vulnerabilitatea cu care piața muncii se confruntă astăzi.

„România se afla printre statele europene cu cele mai mici rate ale ocupării forţei de muncă (58,6% în 2009). Între 2008 şi 2009, ocuparea forţei de muncă a scăzut cu 1,3% (o scădere cu 125.000 de locuri de muncă). Scădere a fost mică, dar fenomenul s-a extins în 2009 şi 2010. Industria a fost sectorul cel mai afectat de declinul în ocuparea forţei de muncă, cu o scădere cu 7%. În domeniul imobiliar au intervenit schimbări. În construcţii a rezultat o scădere cu 3% a locurilor de muncă între 2008 şi 2009. În contrast, ocuparea forţei de muncă a crescut cu aproape 2% în domeniul serviciilor.” Iar această creștere este numai efectul occidentalizării câmpului muncii în România.

Industria și agricultura nu mai sunt principalele resurse ale economiei României. De după căderea sistemului comunist, România aproape că nu mai fabrică nimic (importăm totul) iar condițiile pe care Uniunea Europeană ni le impune sub forma unor legi de siguranță, ne obligă mai degrabă să arendăm pământul decât să îl mai lucrăm. Astăzi, românii investesc în studierea unor profesii despre care acum 25 de ani nu se știa nimic; Manager, consilier, psiholog, designer, IT-ști, agent de turism, blogger, user experience analyst, strateg etc., sunt exemple de noi concepte de profesii pe care care globalizarea le promovează, însă deși România le oferă ca program de studiu, încă nu a atins nivelul necesar de a oferi posibilitatea exercitării acestora. Astfel, românii care studiază, ori pleacă către țările dezvolate pentru a beneficia de șansa unei experiențe, ori rămân șomeri cu diplome.

Stadiul pieței muncii în România nu a evoluat decât din prisma liberei mișcări. Fără monopolul trăit înainte de 1990, economia a scăzut, populația a scăzut și la fel și speranța de viață. Cele patru decenii de guvernare comunistă a ajutat România să-și atingă apogeul cu prețul unor eforturi sociale. Astăzi, oamenii sunt lăsați să aleagă dacă vor să muncească, iar occidentul le-a inspiră mai degrabă o ambiție idealistă decât una pragmatică, fapt pentru care piața muncii se îndreaptă într-un sens invers.

Dacă în decembrie 1989 „România avea un produs intern brut de 800 miliarde de lei, adică de aproximativ 53,6 miliarde de dolari, și un curs mediu de schimb de 14,92 lei pentru un dolar. Exporturile României totalizau, în anul 1989, 5,9 miliarde de dolari. Datoria externă a țării, în valoare de 11-12 miliarde dolari era achitată integral, din februarie 1989. În jur de 58% din venitul național era realizat de industrie și 15% de agricultură. Populația salariată reprezenta peste 73% din cea ocupată. Salariul minim era de aproximativ 2.000 de lei, adică 135 de dolari.

România avea peste opt milioane de salariați și 3,6 milioane de pensionari. Peisajul bancar cuprindea cinci instituții - Banca Națională a României, Banca Română de Comerț Exterior, Banca pentru Agricultură și Industrie Alimentară, Banca de Investiții și Casa de Economii și Consemnațiuni”, la finalul anului 2009, „România avea o datorie externă totală de 80,2 miliarde euro, din care 65,6 miliarde euro reprezentau datoria externă pe termen mediu și lung”, „în anul 2010, bugetul asigurărilor pentru șomaj prevede un deficit de 1,376 miliarde lei, în condițiile în care se estimează creșterea cheltuielilor pentru șomaj la 2,943 miliarde lei, iar veniturile alocate se ridică la 1,566 miliarde lei” iar „în anul 2012 România s-a situat pe penultimul loc din Uniunea Europeană după valoarea Produsului Intern Brut (PIB)/PP pe cap de locuitor, respectiv de 16.310 USD conform Băncii Mondiale fiind urmată doar de Bulgaria.”


Etichete:

Comments


Featured Posts
Recent Posts
Archive
bottom of page