Românii - un popor suferind de afecțiuni pe care nu le-a moștenit de la nimeni
20 de secunde. Atât valorează sănătatea consumatorului media. O persoană care este la curent cu cele mai noi informații, o pesroană care nu se lasă condusă de alții și care încearcă pe cât de mult posibil să participe în luarea deciziilor care o privește. O persoană care și-a pierdut încrederea în toate instituțiile statului și care a dat credit mass mediei în lupta de a afla cine este cel bun și cine este cel care îi vrea binele. Așa se rezumă profilul consumatorului modern de mass media (fie că vorbim de televiziune, radio, presa scrisă sau inovatorul internet). Mass media - ochiul de pază al societății care a preluat puterea și a devenit astăzi, în 2014 cea mai importantă instituție privind după sondajele care o dau câștigătoare în preferințele indivizilor unei societățăți; și dacă poporul decide într-o țară democratică, poporul a decis in România, că mass media conduce. Și într-adevăr, avem la dispoziție numeroase exemple în care presa te coboară, presa te ridică. Presa face legea, presa desființează legi. O mass medie care până mai ieri a controlat ideile, conștiințele, atitudinile, comportamentele publicului. O mass medie care a inspirat (sau impus) un alt stil de viață: dependența. Dependența de știri, dependența de nou, dependența de cancan, dependența de politic, dependența de ... publicitate. O mass medie care astăzi trăiește luxos din contractele de difuzare a spoturilor TV; indiferent ce promovează acestea.
Publicitatea obișnuia să se facă la începuturile ei într-o manieră absolut creativă; inspirată din povești pe care toți consumatorii își doreau să le trăiască. Cumpărând ciocolata Poiana, bând numai Coca Cola și purtând un nume de brand (deși costă), trăiești această poveste. Și mulți consumatori trăiesc astăzi poveștile publicității de demult. Dar pentru că secolul XXI a venit cu viteză, tehnologie și spectacol, publicitatea s-a simțit nevoită să ridice nivelul la care s-a lucrat până acum. Consumatorii nu mai au nevoie de povești. Consumatorii au nevoie de întâmplări adevărate, în care să se identifice, dar cu finaluri fericite. Astfel, produsul nu îți mai promite o stare, o împlinire, o apartenență ... ci viață.
Publicitatea la medicamente asta promite. O viață întreținută de momente în care acorzi atenție sănătății. Dar nu oricum: publicitatea la medicamente nu îți spune "nu mai bea", "nu mai fuma", "nu mai mânca în exces" etc., ci continuă să le faci pentru că noi te ajutăm să scapi de efectele nedorite. Există într-adevăr o reglementare care presupune un set de condiții ce trebuie îndeplinite de către producătorii de medicamente dacă se gândesc la a promova aceste produse unui public larg și nu specialiștilor.
Imaginile – de cele mai multe ori ele reprezintă conținutul principal al publicității – acoperă textul vinovat de atâtea informații lipsite de profesionalism. Și toate acestea doar pentru că cei care crează materialele publicitare pentru medicamente nu sunt doctori, nu sunt farmaciști și nici măcar studenți la medicină. Ei sunt specialiști în arta comunicării, negocierii, psihologiei, științelor umane etc. Aceștia sunt specialiștii manipulării.
Cum apără mass media pe consumatorul său, de atacurile acestor materiale pline de persuadare? Nu apără. Le servesc. Mass media trăiește din sumele colosale obținute din publicitate; publicitatea câștigă de la compania producătoare pentru realizarea unui material publicitar care are menirea de a vinde iar consumatorul vede, ascultă, crede și cumpără. Mass media, cea care are toată încrederea consumatorului pe care caută zi de zi să îl educe, îi vinde moarte; Reclamele sunt materiale perfect realizate pentru ochiul consumatorului; dar periculos de dăunătoare nu doar pentru buzunarele publicului ci și pentru inima sa. Majoritatea spoturilor încalcă Legea nr 96/2006 susținută de ANMDM iar medicamentele promovate sunt toate doar suplimente pe care consumatorul de media trebuie să înțeleagă că nu reprezintă tratamentul de bază pentru afecțiunile de care suferă și chiar dacă mesajele sunt bine realizate, acesta încă mai are puterea de a alege să nu le cumpere.
Specialiștii în publicitate sunt departe de a înțelege reacțiile adverse ale medicamentelor pe care le promovează iar mass media, câștigă prea mult ca să își dorească să se opună difuzării unor spoturi care îmbolnăvesc consumatorul (de cele mai multe ori, medicamentele sunt o opțiune inutilă, un tratament preventiv pentru o boală care nu a fost diagnosticată etc). Nu este de mirare faptul că suntem un popor suferind de afecțiuni pe care nu le-am moștenit de la nimeni. În faţa oricărui forme de publicitate stă comunicarea; în spatele acestora, o serie întreagă de strategii argumentative care au ca scop final, convingerea publicului ţintă. Această afirmaţie susţine idea unei nevoi concentrate de a înţelege necesitatea descifrării unei comunicări atât în imagine cât şi în textul publicitar.
Metoda prin care se poate efectua remodelarea gândirii necesită un suport mediatic, un public nesigur, o minte hotărâtă şi un discurs care să capteze atenţia, astfel încât, odată ce ai acel public, să îi arăţi tu calea. Publicitatea medicamentelor nu doar că arată calea către farmacie consumatorilor de media ci ajută fără nicio responsabilitate că pot garanta pentru ceea ce promovează, ca medicamentele să fie vândute fără ca reacțiile adverse să fie cunoscute și astfel, consumatorul să devină cobaiul de sezon a noilor nume de produse care așteaptă primii clienți în farmacii.
Dacă tot trăim într-o lume, unde tehnicile persuadării prin publicitate ne străpung inima şi mintea la tot pasul, atunci cred cu tărie că ceea ce ne mai rămâne este să cunoaştem aceste tehnici şi să respingem efectul strategiilor argumentative asupra noastră exersându-ne responsabilitatea individuală. Puţini dintre noi recunoaştem că publicitatea are puterea de a ne manipula convingerile sau că publicitatea ne influenţează modul de cumpărare a medicamentelor tocmai pentru că omul/consumatorul de media se consideră o persoană completă căruia nu îi lipseşte factorul de decizie.
