Presa contemporan internațională în contextul globalizării

Globalizarea s-a impus ca necesitate din momentul în care imaginea „fermecătoare” a Statelor Unite ale Americii difuzată de presa internațională și cinematograf în perioada în care se manufactura ceea ce restul planetei interpreta a fiind „visul american” devenea din ce în ce mai prezentă în mințile (sub formă de informație) și inimile (sub forma unor dorințe) ale oamenilor.

Posibilitatea de a munci și a avea garantat succesul la finalul eforturilor, libertatea exprimării, libera circulație, avantajul de a gusta din toate invențiile planetei, de a sărbători fără teamă și a iubi patria mai mult decât orice alt stat din lume au lucrat împreună la eticheta pe care mai apoi, întreaga planetă și-o dorea. Ca și în management, unde nu există ofertă fără cerere, globalizarea a luat naștere din momentul în care tot mai multe naționalități deveniseră ispitite de gândul de a face economii și a vizita SUA sau de a face efortul suprem de a se muta definitiv în „țara tuturor posibilităților”.

Astfel, capitalismul a luat amploare din secunda în care a simțit poteca profitului dacă își va răspândi puterea de comercializare propunând o mică Americă în fiecare colț al lumii; fapt care s-a și întâmplat din moment ce SUA devenise deja cel mai puternic stat din lume, transformându-se rapid în modelul politico-economic al multor alte țări. Astăzi, putem vorbi chiar și de o dimensiune americano-culturală pe care globalizarea a reușit să o transporte către restul țărilor lumii. Propunând posibilitatea de a-și transforma teritoriul în „tărâmul făgăduinței, unde totul este numai lapte și miere”, planeta a primit cu mare nerăbdare și entuziasm fiecare etapă a migrației culturii, religiei, tehnologiei, industriei, politicii, economiei, tradițiilor etc. americane.

Desigur, astăzi, specialiștii atrag atenția asupra faptului că problemele cu care se confruntă Statele Unite ale Americii sunt mult mai serioase și extrem de perturbante însă, era comunicării și a inovației tehnologice a luat atât de mult amploare, încât ceea ce contează este numai ceea ce se relevă: și anume, faptul că „americanizarea” planetei își merită în continuare procesul.

Insistând cu un model căruia cu greu îi poți rezista, lumea înconjurătoare a considerat că exemplul Statelor Unite poate fi cheia succesului fiecărui alt stat din lume, fapt pentru care importând toate domeniile care le susțin deveniseră dintr-un trend, o adevărată necesitate. Din păcate, ritmul accelerat cu care globalizarea s-a impus, a reușit ceea ce și capitalismul a făcut: să elimine păturile de mijloc, clasând starea globului în cei care știu și cei care nu știu; cei care au și cei care nu au deloc; cei care pot și cei care nu vor putea niciodată.

Evident, în lume se poate observa care sunt statele care își manifestă procesul de dezvoltare continuă cu succes și care sunt cele care abia fac pași mici să supraviețuiască (țările în care fenomenul globalizării nu are un interes direct de a pătrunde, sunt cunoscute ca fiind „mai sărace”; în timp ce statele care se bucură de avantajele globalizării par să fi urcat vertiginos în clasamentul unei evoluții excepționale). De cealaltă parte, există și țări în care globalizarea este primită cu măsură sau mai deloc, însă, ca să țină pasul cu restul planetei, conducătorii acestora trebuie mereu să își raporteze deciziile politice la modul în care „se mișcă” celelalte state aparținătoare.

Micșorând lumea, globalizarea și-a propus transformarea celor 195 de state existe pe pâmânt într-unul singur, a cărei monedă, politică, doctrină, religie, tradiție, economie, cultură etc. să fie unice. Desigur, această mișcorare nu poate fi interpretată din punct de vedere fizic, pentru că în continuare, există frontiere care certifică prezența acestui număr de state, însă, micșorarea pe care fenomenul globalizării o urmărește face referire la unire, conectare, „o comprimare în timp și spațiu”.

Chiar dacă majoritatea analiștilor, privesc procesul globalizării ca fiind o unealtă de „integrare a economiei mondiale”; impactul acesteia îl demască ca fiind un fenomen a cărui influență depășește limitele economice. Ne-am limita prea mult dacă am privi fenomenul globalizării doar ca un proces de „stabilizare” a economiei mondiale și nu ca trend ce aduce cu sine un curent cosmopolitan, capabil să poftească cultura statului care conduce planeta în interiorul celorlalte state ale lumii. De la preluarea tradițiilor americane, modului de a gândi, libertății, brandurilor, life style-ului, politicii etc., în momentul de față pare că nu prea există domeniu pe care globalizarea să nu îl fi atins deja, de-a lungul globului, de la vest la est, până la îndepăratul sud de nord.

Fără nicio îndoială, globalizarea a influențat și accesul la informație. În fapt, mijlocele de comunicare în masă și informația au fost și continuă să fie instrumentul principal de transportare a globalizării în teritoriile tuturor statelor; iar cu ajutorul tehnologiei, în casele tuturor oamenilor. Astăzi, informația este dictată de SUA și servită cu ajutorul mass mediei (deținută într-o proporție foarte mare de evreii americani), unei audiențe hipnotizate. Globalizarea nu are o caracteristică anume tocmai pentru că impactul său nu vizează îndeosebi un sistem ci specia umană, modul ei de a gândi, a acționa și a se raporta la anumite evenimente. De cealaltă parte, puterea de manipulare a celor care au inițiat globalizarea demonstrează faptul că spectacolul informațional care susține fenomenul este unul fără dar și poate, atins de tehnici persuasive ce dorește să conducă planeta într-o anumită direcție.

În concluzie, globalizarea a fost inițial privită ca un bine care ar fi avantajat toate statele importatoare pentru că aparent, viza dezvoltarea stării economice mondiale, însă astăzi, scopul ei este demascat de un număr din ce în ce mai mare de autori, specializați în sociologie, comunicare și politică. Nu doar că mass media este un produs transformat de globalizare și apoi, a susținut puterea acesteia de influențare prin transmiterea unui flux și mai mare de informații, unei audiențe uriașe, în timp real, dar schimbă total sistemele statelor gazdă, înlocuindu-i cultura clasică cu aspectele globalizării de a modela elementele culturii tradiționale cu una modernă și a rezulta cosmpolitismul.