Fenomenul care a dezumanizat ființa umană



Globalizarea a venit în viața tuturor drept o noutate, o posibilă șansă și oportunitate pentru îndeplinirea tuturor dorințelor, însă oricât s-ar încerca un echilibru al balanței, nimeni și nimic nu poate să conteste numărul persoanelor care și-au pierdut viața din cauza numeroaselor atacuri teroriste, încălzirea globală care a ajuns la un nivel alarmant, mai cu seamă putem lua cazul Australiei și a numerului uriaș de incendii care au avut loc și în mod clar starea de decalaj și instabilitate la nivel global.

Globalizarea este un proces nesigur, ambivalent și chiar contradictoriu deoarece nimeni și nimic nu poate sta în fața sa, nimeni nu poate anticipa ceea ce va urma să se întâmple și nimeni nu poate împiedica dezvoltarea acesteia. Este un fenomen foarte real, care a ușurat viața sau care a îngrădit mintea umană, un fenomen care din păcate în lupta sa de a acapara cât mai multe domenii și persoane, a dezumanizat ființa umană. Un fenomen care a exploatat slăbiciunile umane și a oferit exact ceea ce se credea a fi bine. De aceea astăzi cea mai importantă este piața, ce se vinde și ce se cumpără, televizorul și mass-media care au dopat mintea ființei umane împreună cu internetul și care dictează viața multora dintre oameni.

Nu există o linie sigură între ceea ce se poate lua bun de la globalizare și ce nu, deoarece undeva la mijloc oamenii s-ar pierde oricum. Decalajul cultural, emoțional și educațional au învățat popoarele faptul că într-o lume globalizată „nu cei mai puternici sau mai inteligenți supraviețuiesc ci cei care se adaptează cel mai ușor”; cei care reușesc să supraviețuiască și să facă față unei lumi care ușor, ușor se micșorează și care își pierde valorile în goana nesfârșită după putere și lăcomie.

„Datorită evoluţiilor accelerate care au avut loc pe diverse planuri: politic, economic, tehnologic, militar ş.a., soarta fiecărei ţări nu se mai poate decide izolat, ci depinde de gestionarea la nivel mondial a anumitor probleme. În situaţia în care asistăm la creşterea importanţei unor structuri suprastatale, rolul şi independenţa statului naţional, afectate de subminarea prerogarivelor proprii, definitorii precum cultura, modul de viaţă, limba, însemne ale identităţii naţionale, sunt supuse unor presiuni de amalgamare şi relativizare”, nimeni nu mai poate decide ce este bine pentru el însăși ci trebuie să se conformeze la anumite standarde și cerințe impuse de liderii internaționali. Globalizarea deși poate să deschidă atât de multe uși, tot ea este cea care limitează ființa umană și care treptat, o aduce la tăcere prin simplu fapt că îi oferă tot ceea ce cere. Dintre efectele negative ale fenomenului globalizării se observă:

Un prim efect și poate cel mai important este acela referitor la creșterea alarmantă a armamentului, dar și a crimei transnaționale. La acestea bineînțeles se poate adăuga cu ușurință și traficul de persoane sau de droguri care, prin intermediul și cu ajutorul globalizării au cunoscut o creștere fără precedent. Globalizarea este cea care a facilitat răspândirea și creșterea alarmantă a diferitelor atacuri teroriste; un exemplu foarte bun ar putea fi renumitul atac terorist contra revistei Charlie Hebdo din Franța la data de 7 ianuarie 2015, din care au rezultat numeroase victime. În semn de sprijin și solidaritate a avut loc o întreagă mișcare internațională numită „toți suntem Charlie”;

Terorismul este o problemă serioasă cu care toți se confruntă, iar acesta se află într-o strânsă legătură cu globalizarea; pentru a susține acest punct de vedere în lucrarea The globalization of the world politics, ne este prezentată afirmația „terorismul și globalizarea au cel puțin un lucru în comun: amândouă sunt fenomene complexe, deschise către o interpretare subiectivă. Definițiile acestor două concepte variază considerabil, însă de obicei ele au același punct de plecare.” Omenirea a învățat de-a lungul timpului faptul că multe fenomene pot fi controlate cu mijloacele necesare și cu o bună strategie. Globalizarea poate aduce foarte multe avantaje, însă dacă nu se învață cum ar trebui să fie folosită și gestionată în totalitate, aceasta aduce pagube care în cele de urmă vor lăsa numai dezastre în urma lor;

Creșterea inegalității pe plan internațional; Chiar dacă globalizarea a facilitat pentru foarte multe state o creștere ecomonică de necontestat precum și numeroase importuri sau exporturi, acorduri care să le permită o bună comunicare și înțelegere; acest lucru nu a făcut decât să pună și mai mult în umbră statele slab dezvoltate. Se poate vorbi astfel de o inegalitate pe plan cultural, economic, etnic sau social. Astăzi peste tot în lume numai țările care au deja un nume format și bine cunoscut sunt tot cele care conduc; de aceea America este cea care impune cele mai multe standarde, fiind una dintre cele mai mari puteri ale lumii, iar state precum Africa cu un sistem atât de slab dezvoltat nu are nicio șansă pe scena internațională, deoarece aceasta se confruntă cu probleme care pentru foarte mulți par ireale pentru că stilul de a trăi, lumea înconjurătoare și anii care au trecut au învățat omenirea că totul i se cuvine, că are dreptul la orice își dorește, iar probleme precum lipsa educației, a unui sistem de sănătate adecvat sau chiar a unui lucru atât de banal precum hrana pare o încălcare drastică a drepturilor sale.

„Un studiu al African Child Policy Forum arată că aproape 60 de milioane de copii din Africa nu au destulă hrană”, iar din cauza acestui factor minor, pentru mulți dintre noi, numeroși copii își pierd viața în lupta neîncetată de a supraviețui unui sistem care nu le acordă nicio șansă. State precum aceasta sunt puse în umbră și uitate în lupta celorlale pentru putere. Numeroasele regiuni slab dezvoltate nu vor reuși niciodată singure, acestea au nevoie de implicare și ajutor pentru a ajunge la un nivel mai ridica, un nivel normal, însă acest lucru nu se întâmplă pentru că nimeni nu dorește competiție; de aceea, acestea continuă să fie abandonate și exploatate de toate resursele pe care le au pentru ca principalele puteri ale lumii să își continue viața în modul liniștit cu care au fost obișuite;

Sărăcirea valorilor culturale şi naţionale sub presiunea globalizării şi extinderii tehnicilor de informare şi comunicare; Chiar dacă se beneficiază de o serie de produse noi, de brand-uri noi la care accesul se face cu atâta ușurință, cu posibilitatea de a importa orice tehnologie nouă apărută, valorile fiecărui stat în parte se pierd din dorința de a fi cu toții la fel. „Consumăm mereu noi și noi produse care mai de care atractive și eficiente, astfel încât până la urmă obiectul în sine nu mai contează, devine lipsit de conținut. Lucrurile devin din ce în ce mai amorfe și mai lipsite de importanță. Piața se globalizează iar acest nimic produs în forme din ce în ce mai diversificate ajunge, prin publicitate și marketing, să invadeze toate colțurile lumii. (…) Managerii și producătorii se folosesc de aceste nimicuri pentru a-și asigura profituri din ce în ce mai mari și, astfel, pentru a păcăli piața. Această globalizarea a nimicului a îmbogățit statele din centrul sistemului, statele care exportă globalizarea”. S-a învățat ușor, dar sigur, de-a lungul anilor să nu se mai aprecieze ceea ce există deja, iar dorința de noutate a distrus la rândul său ceea ce fiecare stat avea special și anume, propriile valori;

Unul dintre cele mai importante și devastatoare efecte ale globalizării este acela legat de fenomenul migrației, care odată cu globalizarea a suferit o creștere alarmantă. Să luăm de exemplu cazul României; Mii de oameni au părăsit țara, în favoarea Italiei, Spaniei, Germaniei etc. Mii de părinți și-au lăsat acasă copiii în grija altora iar acest fapt a adus bineînțeles, o întreagă serie de probleme pentru țara noastră precum depresia în rândul tinerilor sau abandonul școlar. Conform unui studiu realizat de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție în anul 2019, „91.345 de copii aveau părinții plecați la muncă în străinătate.” Pe lângă cele suferite de copii, România a fost cea care a pierdut o foarte mare forță de muncă, deoarece cetățenii acesteia muncesc acum pentru alte state, iar cel mai bun exemplu este pierderea suferită în rândul sistemului sănătății. Un studiu realizat de Banca Mondială arată faptul că „unul din patru medici români a plecat să lucreze în străinătate.” Din lipsa unui sistem politic bine organizat și a numeroaselor dezavantaje pe care țara noastră le are, românii aleg să plece în speranța de a-și construi un viitor mult mai bun decât cel pe care l-ar putea avea în România.

Globalizarea a venit în viața tuturor drept o noutate, o posibilă șansă și oportunitate pentru îndeplinirea tuturor dorințelor, însă oricât s-ar încerca un echilibru al balanței, nimeni și nimic nu poate să conteste numărul persoanelor care și-au pierdut viața din cauza numeroaselor atacuri teroriste, încălzirea globală care a ajuns la un nivel alarmant, mai cu seamă putem lua cazul Australiei și a numerului uriaș de incendii care au avut loc și în mod clar starea de decalaj și instabilitate la nivel global.

Globalizarea este un proces nesigur, ambivalent și chiar contradictoriu deoarece nimeni și nimic nu poate sta în fața sa, nimeni nu poate anticipa ceea ce va urma să se întâmple și nimeni nu poate împiedica dezvoltarea acesteia. Este un fenomen foarte real, care a ușurat viața sau care a îngrădit mintea umană, un fenomen care din păcate în lupta sa de a acapara cât mai multe domenii și persoane, a dezumanizat ființa umană. Un fenomen care a exploatat slăbiciunile umane și a oferit exact ceea ce se credea a fi bine. De aceea astăzi cea mai importantă este piața, ce se vinde și ce se cumpără, televizorul și mass-media care au dopat mintea ființei umane împreună cu internetul și care dictează viața multora dintre oameni.

Nu există o linie sigură între ceea ce se poate lua bun de la globalizare și ce nu, deoarece undeva la mijloc oamenii s-ar pierde oricum. Decalajul cultural, emoțional și educațional au învățat popoarele faptul că într-o lume globalizată „nu cei mai puternici sau mai inteligenți supraviețuiesc ci cei care se adaptează cel mai ușor”; cei care reușesc să supraviețuiască și să facă față unei lumi care ușor, ușor se micșorează și care își pierde valorile în goana nesfârșită după putere și lăcomie.

„Datorită evoluţiilor accelerate care au avut loc pe diverse planuri: politic, economic, tehnologic, militar ş.a., soarta fiecărei ţări nu se mai poate decide izolat, ci depinde de gestionarea la nivel mondial a anumitor probleme. În situaţia în care asistăm la creşterea importanţei unor structuri suprastatale, rolul şi independenţa statului naţional, afectate de subminarea prerogarivelor proprii, definitorii precum cultura, modul de viaţă, limba, însemne ale identităţii naţionale, sunt supuse unor presiuni de amalgamare şi relativizare”, nimeni nu mai poate decide ce este bine pentru el însăși ci trebuie să se conformeze la anumite standarde și cerințe impuse de liderii internaționali. Globalizarea deși poate să deschidă atât de multe uși, tot ea este cea care limitează ființa umană și care treptat, o aduce la tăcere prin simplu fapt că îi oferă tot ceea ce cere.

Featured Posts
Recent Posts
Archive