top of page

Dilema personalității la adolescenți



Într-o lume confuză, acerbă, cu un ritm accelerat, lipsită de inhibiții și care propune valori cosmopolite, simțurile ființei umane suferă transformări de la o lansare a unui I-phone, la alta. Astăzi, inteligența artificială pare să controleze direcția în care se îndreaptă omenirea, iar în timp ce emoțiile sunt estompate, apelul la rațiune este mai degrabă apelul la frică.

De îndată ce societatea găzduiește milioane de suflete, este ușor de dedus faptul că pentru fiecare categorie de vârstă în parte, există aceaiași dificultate de supraviețuire. Contrar așteptărilor, adolescența nu este cea mai dificilă perioadă a vieții. Ea reprezintă un tranzit dintre copilărie și maturitate, posedând calitatea de a decide viitorul caracter al adultului în comunitate cu ceilalți. Comparativ cu istoria psihologiei vârstelor de acum un secol, tinerilor li se impune să nu rămână fideli unei singure identități, deoarece, modul în care lumea se actualizează de la zi la zi, poate crea dezavantajul de a fi învechi prea repede. În timp ce în trecut, natura personalității fiecărui adolescent depindea de firea acestuia în parte, „unii fiind pasivi, alții timizi, nesociabili sau introveriţi” (Andrei Cosmovici, 1980), în realitatea curentă, cocktailul de însușiri personale îndeamnă întreaga comunitate de adolescenți să adopte fie conduita revoltei fie cea a exaltării și afirmării.

Pus mereu în raport cu ceilalți și societatea, adolescentul tinde către gesturi extreme doar de dragul de a face față presiunii. În fond, acesta nu reușește să se construiască pe sine prin căutări continue ci mai degrabă prin diferențierile față de ceilalți. Deși trec printr-o serie largă de schimbări, sociologii atrag atenția asupra faptului că este posibil ca nici la finalul perioadei de adolescență, tinerii să nu poată fi reprezentați de o personalitate bine delimitată. Căutând să-și câștige independența pe toate planurile, adolescentul întâmpină multe obstacole în a trăi starea de bine pe care o urmărește fără a fi umbrită de datoria față de un adult. În timp ce independența valorică (de mentalitate) este la îndemâna acestuia, respingând adesea idei și obiceiuri pe care le consideră învechite, criticând oamenii și principii, independența economică și cea emoțională rămân cel mai greu de dobândit. În procesul de dezvoltare a personalității, adolescentul tânjește după consolidarea unor aptitudini, reorganizarea caracterului sau a idealului de viață și nașterea unor sisteme proprii de valori, concepții despre viață etc.

În contextul în care identitatea culturală a societății din care face parte adolescentul, este atacată de o generalizare o credințelor, atitudinilor și comportamentelor ce „curg” fluctuos pe întreg mapamondul, nici teoriile referitoare la psihologia vârstelor și perioada de creștere nu mai pot apăra ființa umană oferindu-i o soluție de supraviețuire. Globalizarea dezvoltă un model mondial, cosmopolit al adolescenței. În timp ce în țările atinse vehement de acest curent (spre exemplu Statele Unite ale Americii, Finlanda), tinerii sunt învățați să câștige, să fie independenți, competitive și concentrați pe propria persoană, în țările unde identitatea națională și culturală nu au fost atinse de către influența globalizării (Kenya), adolescenții învață să devină obedienți și responsabili.

Influența faptului că la americani, dreptul de a intra în posesia unui permis de conducere este revendicat la vârsta de 16 ani, nu a rămas fără răspuns nici în România, unde în iunie 2015 deputatul PMP, Petru Movila a inițiat un proiect de lege care să schimbe legislația rutieră. Balul bobocilor, majoratele fastuoase, eliminarea serviciului militar obligatoriu, crearea de frății sau ceremoniile de absolvire ale tradiției din cultura de peste Occean a inspirit întreaga lume ca să îi copieze exemplul. Astăzi, adolescenții din țara noastră, par mai americanizați decât romanizați, denotând puterea de influență pe care o are globalizarea nu doar în societate, dar și în procesul de crearea a personalităților. Potrivit specialiștilor în comunicare, pentru a descoperi cine este adolescentul anului 2018, trebuie fie să ne uităm la exemplele de peste Atlantic, fie să îi urmărim pagina rețelei de socializare.

Deoarece cultura joacă un rol primordial în formarea și dezvoltarea personalității la adolescenți este important de reținut faptul că numai o societate care își poată păstra această comoară curată și neatinsă de ideologii străine, venite în contradictoriu cu valorile țării, poate extinde generații de adolescenți sănătoși din toate punctele de vedere. Dilema construcției personalității la tinerii români constă în curiozitatea dacă societatea românească este gata să refuze sau să ignore orice încercare de influențare venite din partea globalizării, pentru a apăra valoarea identității române încă din procesul în care fie alegerile caracterului sunt radicale.

Considerând că educația încă mai are puterea de a redresa situația adolescenților de astăzi, pedagogii propun o atenție cuvenită asupra procesului de a învăța, punând accent pe conștientizarea efectelor negative ale abuzului de mijloace ale comunicării în masă și tragerea unui semnal de alarmă asupra nevoi de existență a educației politice, financiare, religioase și civice. Considerată a fi „o caracteristică a personalității umane care desemnează capacitatea acesteia de dezvoltare pedagogică”, educația poate veni în contraatac celei mai amenințătoare probleme a personalității adolescenților (reprezentată de către scăderea autocontrolului). „O nouă cercetare arată că autocontrolul adolescenților este mai scăzut decât la copii, la baza acestui fenomen stând două tipuri de control al impulsului: controlul rece – în care emoțiile nu sunt implicate și controlul cald – în care emoțiile sunt implicate. Se pare că aceste tipuri de control au traiectorii diferite de dezvoltare, iar acest lucru ar pute fi util pentru programele menite să reducă frecvența comportamentelor periculoase ale adolescenților”.

Din păcate, societatea modernă prescrie limitele în care trebuie să se încadreze noul model al adolescentului, nemâilăsând timp educației sănătoase să ocupe un spațiu important din timpul tinerilor. Astăzi, procesul de învățare s-a transformat în auto-educația furnizată de cele mai multe ori de mijloacele de comunicare în masă, al cărui scop a devenit senzaționalul, audiența și câștigarea loialității publicului însetat de „noutate șoc”. În timp ce băieților li se recomandă statutul de „bad boys”, fetelor li se sugerează reușita dacă se înfometează pentru a atinge mult dorita formă skinny și își pun implanturi cu silicon. În contextul unei astfel de realități este dificil de precizat ce fel de șanse au viitorii adulți să aducă societatea românească la starea sa de dinainte de explozia curentelor pătrunse prin procesul globalizării.

Etichete:

Comments


Featured Posts
Recent Posts
Archive
bottom of page