Diferenţe între imaginea vizuală şi adevărul vizual

O operă de artă rezultă dintr-un amestec dintre un obiect şi o imagine vizuală. Dacă la început, arta era cea prin care se înţelegeau funcţii ale societăţii, pe cine trebuia să venerezi, etc. astăzi, artele plastice nu mai sunt reprezentări simple ale unor funcţii (sociale, religioase, politice etc.) ci un mijloc prin care esteticul transmite plăcere. Parte a culturii artistico-plastice, arta se crează iar artistul este un creator al unor lumi senzoriale, afective imaginare. Creaţia este astfel o operă individuală sub amprenta artistului. Dacă artele precum muzica, dansul, teatrul comunică prin scena care desparte lumea artiştilor de cea a spectatorilor, artele plastice comunică prin însăşi imaginea lor (tablouri, sculpturi, fotografii) provocând reverberaţii spirituale.

Imaginea artistică este ea însăşi o formă a comunicării artei. Mesajele comunicate oferă posibilitatea accesări unei altfel de lumi, plină de senzaţii, visare şi euforii. O lume care prezintă o viaţă frumoasă, lipsită de griji, trăită în armonie. Prin imagine, opera de artă vorbeşte. De reţinut însă faptul că fotografia solicită concentrare şi înţelegere a intenţiilor autorului pentru a descifra mesajul transpus în imagine. Doza de concentrare, relevă faptul că imaginea arată o anumită formă, dar estetica acelei imagini, spune mult mai multe despre operă. Momentul lecturării fotografiei este identic cu cel al descifrării semnificaţiilor simbolurilor.

Simbolurile cele mai importante elemente de transmitere a mesajelor fotografiei în jurul cărora se învârte esenţa esteticului care trebuie transmis şi resimţit de către spectator. Imaginea artistică oscilează între realism şi irealism, drept dovadă atâtea fotografii fantastice şi chiar intenţia fotografilor de a transpune fenomene sau lucruri ireale în creaţiile lor, de parcă acestea ar fi o sursă de eliberare din această lume şi trăirea exactă a ceea ce şi-ar dori să aibă tot timpul. Indiferent de tipul de fotografie, aceasta va înfăţişa mereu forme abstracte pentru că asta este ceea ce toţi ceilalţi îşi doresc să observe – elemente noi care să îi facă să evadeze din obişnuita realitate. O formă este transpusă în imagine cu ajutorul unui material, linie, culoare etc. În aceaşi idee vom continua să parcurgem drumul pe care o fotografie îl parcurge din momentul în care este creată până la finish: ce transmite? Mai precis, cât adevăr ascunde fotografia şi care este scopul acesteia.

„Senzaţiile vizuale sunt rezultatul acţiunii undelor electromagnetice asupra analizatorilor vizuali. Ochiul uman s-a adaptat pentru recepţionarea undelor din registrul 390-800 de milimicroni. Între aceste limite se află toate lungimile de undă corespunzătoare culorilor fundamentale ale spectrului luminii terestre. Undele elecromagnetice se propagă de la sursele naturale de lumină, îndeosebi de la soare, de la sursele artificiale sau de la corpurile de iluminat. Acestea din urmă, din cauza structurii lor materiale, absorb o parte a radiaţiilor, iar o altă parte este reflectată. Ultimele stimulează ochiul omului care vede obiectele colorate într-o nuanţă cromatică corespunzătoare lungimilor de undă reflectate”, notează autoarea Gabriela Sandu.

Astfel, se nasc percepţiile; cele care conţin totalitatea informaţiilor despre ceea ce ochiul uman vede. De cele mai multe ori, percepţiile nasc credibilitatea; altfel spus, la nivelul creierului uman, informaţia transmisă, transportă cu ea şi efectul acesteia "cred ceea ce văd ochii mei". Fotografia este şi a fost dintotdeauna o ramificaţie de semnificaţii dintre cele mai artistice domenii. Pentru ca aceste semnificaţii să existe, a fost nevoie de o serie de simboluri care să inspire fotografii şi să insufle mesaje proprii. Desigur, mulţi se aşteaptă ca simbolul să fie ceva vizibil, un obiect care să poată fi palpabil, dar nu întotdeauna este aşa. Simbolurile se referă şi la concepte mentale care stârnesc reacţii în subconştient, simboluri care nu descriu în particular o anumită cultură ci se referă la valoarea universală pe care acesta o poate însuşi.

Se presupune că fiecare dintre noi avem o stare de profundă conştienţă în care deşi aparent, ne purtăm normal, suntem prinşi în visare. Simbolul este cel care generează această stare de visare la artişti şi în urma căruia creaţiile iau naştere. Simbolurile sunt cele care dirijează creaţiile artistice şi anume, fotografiile. Ele există fizic, numai atunci când ne facem timp pentru ele ca să le conştientizăm. Simbolurile intervin în momentul în care nu mai reuşim să vedem natura lucrurilor. Deci, putem considera simbolul ca un element ajutător psihologiei fotografilor în a da viaţă unor imagini cu semnificaţii specifice.

Dar există situaţii în care cel care fotografiză provine dintr-o cultură diferită decât cel care urmează să o privească, înţelege şi aprecia. Astfel semnificaţiile vor fi variate pentru fiecare simbol în parte. Şi pentru că niciodată nu vom ajunge să decodăm toate semnificaţiile, mereu ne vom trezi puşi în situaţia de a interpreta. Fotografia fără simboluri ar părea o continuă rătăcire condusă de derutare într-o lume a obiectelor. Suntem conştienţi că trăim într-o lume plină de simboluri, care se fac resimţite în aproape toate domeniile, de la religie (simbolul porumbelului care înseamnă Duhul Sfânt) până la publicitate unde regăsim simbolul bună stării. Astfel spus, trăim într-o lume plină de semnificaţii şi mai puţin una a obiectelor.