Consumatorul lui 2020 - victimă a publicității?

În 2020, profilul consumatorului modern este oglinda publicității actuale. Tot ceea ce vedem promovat, tot ce se vinde (la nivel de imagine sau idee), tot ce se „inspiră” reprezintă fără niciun retuș, cum arată și ce gândește consumatorul. Exemplificat, consumatorul secolului XXI este o persoană care conștientizează necesitatea de a fi informat; și se conformeză; este conectat la ultimele știri, trenduri, evenimente; îi place atenția; este narcisist; cumpără pentru a se simți bine; caută să își facă viața privată extrem de publică; călătorește; investește în imagine; are pretenția de a câștiga mult pe efort puțin; este interesat de ce fac ceilalți; așteaptă următoarea direcție de urmat; iubește publicitatea; agrează schimbarea; pe care o exercită de foarte multe ori; este sociabil, carismatic și se implică în tot felul de proiecte; adoră libertatea; pretinde că este dirijat de motto-uri filosofice; iubește periculos și îi plac senzațiile tari etc.

Este corect să credem că profilul consumatorului de astăzi este rezultatul tuturor eforturilor acțiunilor de publicitate transmise rapid, peste tot și sigur către audiențe, prin mass media. În fapt, sesizându-i puterea de propagare a mesajului, companiile producătoare plătesc un preț uriaș pentru a-și face cunoscută oferta. Fiind „presat” de imaginea perfectă și ideea de mai bine, publicul rămâne hipnotizat, acceptând direcțiile ce i se dau. „În termenii psihologiei sociale, putem vorbi de presiune atunci când o anume situaţie socială este creată premeditat pentru a influenţa reacţiile şi comportamentul publicului ţintă în sensul dorit de cel care generează presiunea.” Cel care generează presiunea în această situație este emițătorul publicității iar noul stil de viață pe care aceasta și l-a propus să-l aducă în mintea consumatorului este bazat pe estomparea valorilor tradiționale și ridicarea cosmopolitului la rang de religie universală.

Oamenilor le place această idee (mai ales când este argumentată cu tehnici care nu lasă pe nimeni indiferent) și răspunzând afirmativ cererii pe care publicitatea o face, duc mai departe – la nivel social, cultural și psihologic acestă influență; un individ sau un grup de indivizi efectuează aceași presiune asupra masei de oameni din jur, purtând hainele unui brand, bând o anumită răcoritoare, conducând o mașină de marcă sau adoptând în gândire o atitudine împotriva avortului, homosexualității, călătoriilor cu copiii, egalității între femei și bărbați. Confirmându-i puterea, autorul Tony Malim este de părere că „grupul este o adunare de indivizi care se influenţează reciproc.”

Acest proces de construcție socială este inițiată de publicitate dar purtată, întărită și durabilă doar datorită interesului prezentat de public. Începând de acasă (în familie), pe strada casei (printre vecini), în oraș (cu necunoscuți sau prieteni), la locul de muncă (colegi, șefi), consumatorul modern are talentul de a vorbi cu pasiune și a expira prin toți porii săi fericirea pe care achiziționarea unui obiect, consumarea unui anumit tip de serviciu sau conducerea propriei vieți după deviza unei gândiri impuse, o aduc. Iată așadar cum se formează opiniile, conformismul social și ocazia de a naște noi consumatori moderni.

Înainte de toate trebuie să fim conștienți de faptul că în crearea mesajelor publicitare, stăpânii acestora se inspiră foarte mult din psihanaliză, biologie, sociologie și psihologie pentru a fabrica calitatea perfectă ce urmează a fi absorbită de judecățile și inima publicului. Publicitatea (adică motorul instituţiilor comunicaţionale) devine astfel un domeniu care evoluează pe spatele tuturor științelor care au puterea de a dezgoli ființa umană și a-i efectua o expertiză generală. Blamată dar des însușită, publicității i s-au atribuit un set de avantaje și dezavantaje.

Primul bloc de argumente care o clasează ca un partener de nădejde ființei umane într-o lume care se schimbă cu viteza luminii și pare din ce în ce mai afectată de globalizare, cuprinde următoarele: are puterea de a educa (chiar dacă, de cele mai multe ori suntem îndreptățiți să credem că publicitatea este un rău care ne instigă la fapte personale, de cele mai multe ori datprită actelor de publicitate oamenii au înțeles cât de important este să facă mișcare pentru o viață mai bună, ce tehnici ar trebui să adopte pentru a evita bolile secolului XXI, cum trebui să ne purtăm cu cei mici sau cărora state trebuie donate întreaga noastră atenție pentru a putea ieși dintr-un impas social/economic); ne ține la curent (dacă știrile pe care le urmărim în mass media au menirea de a ne ține la curent cu evenimentele urgente întâmplate curent, publicitatea este cea care stabilește trendul și care îl promovează cel mai bine, punctând astfel rolul unui agent de informație culturală); se raportează mereu nevoilor oamenilor (publicitatea transportă de fiecare dată răspunsul tuturor cercetărilor de piață efectuate înainte de a se realiza proiectul publicitar însuși. Urmărindu-se problemele oamenilor, designerii publicitari crează spoturi speciale care să induce soluția pe care o propune publicului său aflat în impas); este gratuită pentru public (cât de adevărat! Deși este ținta unor procese complexe și extrem de costisitoare, consumatorul nu trebuie să plătească niciodată pentru a urmări acțiunile de publicitate sau de a beneficia de aceasta. Singurul preț pe care îl va efectua se referă doar la decizia de cumpărare, dacă mesajul publicitar și-a atins obiectivul); recomandă, nu impune (încă mai avem puterea de a decide, iar consumatorii ar trebui să fie conștienți că au liberul arbitru de fiecare dată când sunt tentați să răspundă chemerii publicității) etc.