Cenzura emigrării



Închiderea și întărirea granițelor au ținut intacte valorile României, oferindu-i posibilitatea de a construi o societate autentică. Prețul pe care românii au trebuit să îl plătească pentru a crește România și a o poziționa în topul celor mai dezvoltate state din lume (cu un potențial extraordinar de a fi motorul Europei; fiind invidiată de Rusia și SUA) a fost reprezentat în primul rând de cenzura emigrării. Imposibilitatea de a părăsi țara acorda regimului mai mult timp de organizare și posibilitatea folosirii oamenilor ca resursă primară în forța de muncă. Mai mult, faptul că nu exista vreo modalitate prin care aceștia să fie influențați de valorile din străinătate, trenduri, noi seuri de gândire, comportamente „moderne” sau atitudini contra politicii, întărea prezumția faptului că oamenii nu au nevoie de mai mult și că în fond, sunt destul de fericiți cu ceea ce au.

Comunisul și legea dictatorială, cunoscută ca o formă politică radicală este astăzi descrisă în manualele de istorie ca epoca în care femeile erau invidioase pe numărul pantofilor și hainelor de blană ale Elenei Ceaușescu; bărbații își doreau să atingă un pahar de alcool pe sfert cât o făcea în petreceri fastuase, cel mai puternic