Emoţiile apar atunci când între individ şi mediu se crează o stare de neacomodare, iar individul nu dispune de structurile de cunoaştere şi de acţiunea necesară pentru a-i răspunde mediului. Pentru a reuşi să înţelegem emoţiile, trebuie să traversăm fiecare categorie care poate ajuta într-o astfel de cercetare. Prima categorie de acest gen este să desluşim problema emoţiilor provocate de variaţiile de mediu. Aşadar, atunci când variaţiile înregistrate la nivelul mediului îl găsesc pe individ nepregătit, acesta nu mai este în măsură să reacţioneze. Discontinuitatea temporară care marchează în acest caz, cuplul individ – mediu creează condiţiile de apariţie a emoţiilor.
Mai mulţi autori psihologi sunt de acord că tresărirea, alerta şi orientarea sunt emoţiile elementare care pot apărea în cazul unor variaţii înregistrate la nivelul mediului. Aceste emoţii, activează vigilenţa individului căruia i se comunică şi în raport cu mesajul, focalizează atenţia acestuia. Primele răspunsuri emoţionale la aceste variaţii sunt curiozitatea şi interesul. Acestea se nasc imediat, datorită efectului de noutate pe care îl rezultă mesajul comunicat.
Condiţiile de declanşare a manifestărilor de bucurie, plăcere, voioşie, exaltare, surâs, râs, ilaritate, exaltare etc se întâmplă atunci când procesul de elaborare cognitivă este dus la bun sfârşit, generând o cunoaştere mai bună a obiectivului comunicării prin dans. Pentru acesta, Nico Frijda, adaugă "emoţia pozitivă depinde de gradul de incertitudine, de efort sau de provocara ce precede momentul în care se instaurează stăpânirea se sine sau se restaurează siguranţa: bucuria, exaltarea, râsul şi umorul răspund aceluiaşi model tensionare – detensionare, ca şi plăcerea provocată de asumarea aventurii sau a riscului."
Răspunsurile emoţionale de evitare precum înţelegerea, anxietatea şi frica sunt declanşate atunci când condiţiile variaţiilor apar ca fiind opuse cazului precedent. De fapt, acestea apar atunci când mesajul transmis, intervine într-un mediu care nu ajută deloc desfăşurării transmiterii mesajului şi astfel, individul nu poate asimila. Astfel de eveniment, nu îl face pe individ decât să se teme de mediu şi să încerce să fugă de el. Dar această situaţie se poate schimba repede dacă indivudul sau mediul schimbă ceva. Altfel, aceste manifestări ale emoţiei se transformă în ceva şi mai negru, cum este cazul suferinţei sau a panicii.
Dar trebuie să înţelegem că manifestările emoţionale ale suferinţei şi ale panicii sunt deseori asociate unor semnale vocale stridente sau mişcări bruşte care imită o situaţie neplăcută către groaznică. Artistotel vorbea despre iritare, exasperare şi furie ca fiind apogeul emoţiilor de natură negativă, dar considerăm că în comunicarea prin dans nu există aşa ceva.
Comments