Când s-a pierdut cultura cititului în România?



În anii în care românii nu aveau prea mult acces la televizor, iar telefoanele mobile încă nu existau, relațiile sociale erau întreținute cu foarte multă înflăcărare la întâlnirile pe care oamenii le prilejuiau cu diverse ocazii sau fie, pur și simplu, stând la cârciuma satului, pe uliță sau muncind la câmp. În clasele sociale înalte, cultura cititului era unul dintre factorii care făcea diferența dintre cei emancipați și `muncitorii de rând`. Odată cu apariția noilor canale de media, televizorul a luat atenția românilor, devenind rapid un competitor extrem de aprig pentru cărți sau presa tipărită. În curând, internetul a vrăjit și mai mult inimile și mintea oamenilor țînându-i cât mai mult timp în lumea virtuală.

În lupta dintre cărți, presa scrisă, televiziunea sau internetul, primele s-au regăsit din ce în ce mai puțin atrăgătoare pentru noile generații îndrăgostite de spectacolul, rapiditatea și eficiența mediului online.

Cu toate beneficiile globalizării, oamenii de astăzi fac ținta trendurilor și a inspirațiilor (directe sau indirecte) ale căror scop este decizia finală de consum. Deși a existat o ruptură clară între oameni și cărți, apariția internetului nu a dus total moartea culturii cititului. Dimpotrivă, în alte țări europene, cu ajutorul internetului s-a promovat foarte bine acest obicei. Astfel, în 2018, un studiu al Comisiei Europene arată că majoritatea gospodăriilor din Uniunea Europeană cheltuia mai mult timp pe cărți, ziare și articole de papetărie decât pe vacanțe. Mai mult, datele unui sondaj realizat în 15 țări membre ale Blocului comunitar, a constatat că persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 și 74 de ani au petrecut în medie, pentru citirea cărților de la două la 13 minute pe zi.

În cadrul acestui studiu, estonienii sunt cei care citesc cel mai mult pe zi și anume, 13 minute. Aceștia erau urmați de Finlanda (12 minute/zi), Polonia (12 minute/zi), Ungaria (10 minute/zi) și Grecia (7 minute/zi). La capătul opus se aflau românii cu 5 minute citite pe zi și francezii cu doar 2 minute.

Potrivit agenției de statistici a UE, Eurostat, “în 2016, gospodăriile din UE au cheltuit peste 90 de miliarde de euro ($108 miliarde ) sau 1,1% din cheltuielile totale pe cărți, ziare și papetărie, ceea ce reprezintă 0,6% din PIB-ul UE sau aproximativ 200 de euro per cetățean. În ciuda acestui fapt, cheltuielile gospodăriilor pentru aceste articole au fost mai mici cu 50% decât cele pentru serviciile recreative și culturale. Persoanele din Slovenia au cheltuit cei mai mulți bani pentru cărți, ziare și papetărie (2,1% din venitul gospodăriilor), fiind urmați de persoanele din Germania (1,6%) și Polonia (1,4%). La capătul opus al topului, cele mai mici cheltuieli au fost înregistrate în Bulgaria și Grecia (ambele cu 0,6%), Republica Cehă, Spania și Malta (toate cu 0,7%). În toate țările intervievate, femeile s-au dovedit că citesc mai multe cărți decât bărbații”.

Situația României nu s-a schimbat în ultimii ani. În noiembrie 2019, România continua să fie o țară cu un analfabetism funcțional îngrijorător, situându-se pe ultimul loc în Europa la consumul de carte. Atunci, Eurostat a punctat faptul că 93,5% dintre conaționali nu cumpără nici măcar o carte pe an, determinând astfel și prezența a cele mai puține librării pe cap de locuitor (avem doar 2 librării la sută de mii de locuitori în vreme ce, în Germania, de exemplu, sunt de 5 ori mai multe).

“Din lipsa timpului. Nu apucăm să citim foarte mult. Nu că nu ne-am dori, dar chiar nu apucăm”, a mărturisit o româncă.

Printre cititori, se numără mulți elevi, forțați de programa şcolară să citească manualele sau anumite cărți recomandate de profesori. Întrebată pentru cine cumpără, o altă femeie a răspuns: “Acum în special pentru copii, sunt la vârsta la care trebuie să citească şi mai mult pentru ei. Pentru noi, adulţii, mai puţin.”

Potrivit Eurostat, doar 6,5 la sută dintre români cumpăra cel puţin o carte pe an. De aici, rezultă că în România, doar 1,3 milioane de persoane cumpăra cărţi și majoritatea sunt femei. Această statistică arată faptul că 18 milioane și jumătate dintre români, nu cumpără nici măcar o carte pe an. Potrivit Miruna Meiroșu, de la editura Curtea Veche, cărțile nu sunt promovate la fel de mult precum sunt spre exemplu, filmele din cinematografe. “Bugetul de promovare niciodată nu se va ridica la nivelul unor pieţe foarte mari. Gândiţi-vă de câte ori aţi văzut reclama la ciocolată sau la produse care sunt de larg consum. Aici există nişte bugete de promovare şi de marketing foarte mari. Din păcate piaţa de carte nu poate să rivalizeze niciodată”, a mărturisit Meiroșu.

“La televizor nu este cererea atât de mare, în schimb, suntem destul de activi pe reţele, prin public, încercam să ne facem cât mai multă reclamă”, admite Silvia Catană, de la Diverta.

Deși vânzările încep să crească abia la începutul toamnei, în lunile septembrie şi octombrie, când românii se întorc din concediu, dar şi când încep şcolile şi facultăţile, în general, românii nu își permit să dea bani pe cărți chiar dacă și-ar dori. Sociologul Laurenţiu Ciprian Tudor, explică: “Preferăm în primul rând să dăm banii pentru a ne satisface nevoile primare de mâncare, cheltuieli pentru casă, haine. Pe de-o parte nu ne mai rămân bani şi pe de altă parte nu avem nişte pattern-uri de consum de carte. Adică nu am moştenit din familie obiceiul de a citi de plăcere şi nici şcoala nu ne stârneşte prea mult interesul. În Italia, de exemplu, tinerii care împlinesc 18 ani primesc un voucher cultural de 500 de euro.“

“Peste 70 la sută dintre aceste vouchere culturale au fost folosite pentru achiziţia de carte. Deci o nevoie a publicului de a avea cărţi în casă şi de a citi, există”, completează Mihai Mitrică, Asociaţia editorilor din România.

Featured Posts
Recent Posts
Archive