Identitatea culturală a UE
Uniunea Europeană pe care lumea o cunoaște astazi are în spate o istorie vastă, însă ideea unei culturi europene este în continuare un concept relativ nou și controverast. Cultura europeană a fost fondată prin prisma unei multitudini de valori dobândite de la toate popoarele membre, care are drept stâlp de rezistanță și o bază bine definită în conceptul de diversitate. Aceasta este concepută după modelul unui mozaic care îmbină atât limbi cât și culturi diverse. „Unul din sloganurile care au animat schimbările politice din 1989 a fost „întoarcerea la Europa“. Ca şi în basmul „Frumoasei din pădurea adormită“, s-a considerat că popoarele din centrul şi estul Europei revin la marea familie europeană după o somnolenţă istorică impusă prin experienţa nefericită a unui despotism de inspiraţie asiatică.” Uniunea Europeană a fost constituită pentru a uni cât mai multe state europene sub forma unei mari familii în scopul de a putea fi ghidate cât mai ușor din punct de vedere economic și politic. Din punct de vedere cultural, la origini, statele membre sunt foarte diferite, însă nevoia de apartenență la un acord și nevoia de solidaritate și siguranță a forțat toate țările să se conformeze unui model european, să se completeze una pe cealaltă împrumutând diverse atribute.
„Valorile unei culturi depline se vor dovedi nespus mai variate decît cele invocate de greci; iar deplinătatea lor nu ţine de numărul lor limitat, ci de orizontul lor, deschis faţă de istorie.” Statele member ale Uniunii Europene au renunțat la istoria și la tradițiile care le-au consacrat și au adoptat pe rând un nou tip de cultură bazat pe diferite modele ale căror intenții vizează consumul. O cultură alcătuită și modelată în așa fel încât să cuprindă valori din toate statele, formând împreună o identitate culturală europeană. Întreaga planetă recunoaște cu ușurință cultura italiană, bazată pe o multitudine de valori precum muzica, artiști de renume (Machiavelli, Leonardo da Vinci, Michelangelo), mâncarea, stilul de viață, eleganța și rafinamentul.
Cultura germană caracterizată prin disciplnă, educație și inovație sau Franța, stat supranumit „Orașul luminilor”, recunoscut pentru festivalul de la Cannes, monumente istorice și gastronomie. Fiecare stat membru al Uniunii Europene are în spatele său modele culturale și caracteristici proprii. Din păcate, astăzi nu mai este nevoie de o călătorie în Italia pentru a trăi o experiență în stil italian. Împrumuturile culturale au făcut ca în orice stat European să se implementeze restaurante cu specific pentru oricare tip de cultură, muzee, festivaluri de muzică sau sărbători specific altor state. Fiecare țară în parte se bucură de stilul de viață propriu, însă deciziile luate de instituții precum Parlamentul European sau Comisia Europeană în mare parte din punct de vedere al liberei circulație al persoanelor, au făcut ca orice popor să se simtă strain în propria casă, tocmai prin prisma faptului că au permis și au facilitat intrarea pe piață a diverși investitori în toate domeniile, mai ales culturale. „Conştiinţa europeană s-a format pe de o parte prin diferenţiere de “ceilalţi” (“barbari”, “păgâni”, “sălbatici”), care trebuiau să fie cuceriţi, asimilaţi şi convertiţi, pe de alta, printr-o sinteză a gândirii greceşti, a ordinii romane, a credinţei creştine şi a libertăţii germanice.
Convinşi de superioritatea lor, europenii s-au întors contra vecinilor cărora le-au impus o civilizaţie pragmatică, novatoare şi raţională.” Din dorința de a ține pasul cu alte civilizații a căror inflență era puternică, Uniunea Europeană a creat un model european cultural, care beneficiind de valori a 27 de state membere, să se poată poziționa deasupra tuturor. „Într-un veac în care există atîţia specialişti ai morţii culturilor şi ai sfîrşitului celei europene, ar fi poate potrivit să ne gîndim la miraculoasa ei naştere.” O naștere a unei noi culturi europene la care statele trebuie să adere și la criteriile căreia sunt nevoite să se conformeze fie că vor sau nu, pentru că împreună formează un întreg la care toate țările s-au angajat să facă parte.
Este deficil de precizat cu exactitate care sunt criteriile și atributele specifice culturii europene, din cauza faptului că toate statele doresc să își păstreze propria identitate, însă nevoia de apartenență și de solidaritate le îndeamnă pe acestea să se supună unor cerințe pentru ca împreună, contopite să formeze un anumit tip de cultură reprezentativă în fața celorlalte state ale lumii.
