Europenizarea românului
Inițierea europenizării României nu ar fi fost niciodată posibilă fără intervenția și suportul mass mediei care a participat în mod activ la crearea unei imagini a Uniunii Europene, inspirarea unui nevoi de aderare, scoaterea în relief a avantajelor sale și influențarea societății românești prin globalizare. Depășind handicapurile din trecut, românul se simte disperat să facă parte unei alianțe care îi promite siguranță, protecție, un viitor mai bun, libertate de circulație și de exprimare, fapt pentru care, cei care au fost de acord cu aderarea României la Uniunea Europeană sunt cei care au profitat de aceste prileje și au părăsit țara pentru un loc de muncă sau chiar să se stabilească în țări europene mai dezvoltate.
Greul impus de acceptarea deciziilor și regulilor stabilite de Uniunea Europeană, a transformat traiul românilor care au rămas acasă într-o speranță fără margini în ceea ce privește faptul că europenizarea va fi un factor pozitiv și pentru ei. Prezentă politic în țara noastră, Uniunea Europeană dezvoltă o cultură și o civilizație românească, cu un pas mai aproape de modernitatea impusă de viziunea sa și unul mai departe de tradițiile și valorile care o fac deosebită în conglomeratul Europei. Potrivit sociologului Constantin Schifirneț „unul dintre paradoxurile intelectualităţii româneşti de astăzi este că modelul cultural şi de dezvoltare nu este, prioritar, Europa, ci SUA.
Spaţiul public autohton este dominat de dezbateri orientate către valori şi idei din cultura americană, cultura europeană fiind mai mult premisa de la care se discută despre lumea de astăzi. Preluarea de idei şi experienţe din S.U.A. nu înseamnă americanizarea societăţii româneşti, după cum aplicarea normelor europene nu înseamnă occidentalizarea acesteia, iar conservarea unor tradiţii româneşti în spaţiul european nu înseamnă orientalizarea sau balcanizarea Europei. În analiza europenizării, se neglijează istoria relaţiilor fiecărei ţări din Uniunea Europeană cu instituţiile europene, istoria participării ei la evenimente şi procese comune întregii Europe.”
Expertul consideră că preluarea unor idei și a unor experiențe din afară nu certifică adoptarea unui curent general precum globalizarea, americanizarea sau europenizare; procesele necesitând mult mai mult decât câteva „ochiade” cu ispititorii planetei, însă este de acord cu faptul că modernizarea societății românești a venit în urma influențelor americane, care au schimbat cei mai puternici „jucători” ai Europei, decizându-se la rândul lor, să construiască o unitate politico-economică care să conducă parteneriatul către direcția modelului său.
În încercarea de a construi o opinie convingătoare românului, mass media plasează eforturile sale în acțiunea de a transmite un mesaj din exterior în interior, din afara statului națiune în statul națiune. Din cauza faptului că românii nu au posibilitatea de a participa la dezbaterile referitoare la problemele europene sau de a contribui la responsabilitatea politică a țării sale, mass media rămâne singurul mijloc de informare și de intervenție asupra acestor obiective. Însă chiar și în acest context, mass media nu îndeplinește rolul absolut de ghid și suport pentru românii care traversează procesul europenizării, însăși mijloacele de comunicare în masă nefiind pregătite definitiv de acest statut; acestea preia modele occidentale și caută într-un mod șchiopătat, să creeze noi modele de organizare economică, politică și socială.
Deși posedă un potențial extrordinar de educare și construire a unei societăți pregătite, mass media pune accent mai mult pe știrile negative referitoare la Uniunea Europeană și relațiile acesteia cu membrii săi sau relațiile internaționale, decât să explice rolul și importanța acestora. În plus, majoritatea știrilor legate de Uniune sunt cele care fac referire la întâlnirile oficialităților români cu liderii blocului comunitar sau deciziile pe care UE le impune țării noastre, scoțând în evidență faptul că europenizarea este un procez iminent dar în definitiv, nesigur de partea cărui taler se înclină balanța impactului său. Aflându-se într-o confuzie totală, însăși mass media nu înțelege procesul europenizării precum o fac cele din țările vest europene, perindându-se prin agențiile străine de presă de unde preia știri de importanță internațională.
Riscând să împiedice procesul de europenizare, mijloacele de comunicare în masă au încă puterea de a întoarce forumul opiniei publice din România cu fața către tradiționalism ca și unică soluție de păstrare a patriei și valorilor ei (urmând exemplul Marii Britanii, care, în momentul dezbaterii posibilității de ieșire din Uniunea Europeană, presa s-a împărțit în tabere pro și contra, oferind un show fără egal în campaniile argumentelor care au făcut diferența). Deoarece europenizarea este un proces care are loc cu succes în societățile moderne democratice, mass media ar putea ajuta la completarea lui în România, dacă ar difuza mai mult știri referitoare la problemele transnaționale de interes pentru audiența din Europa. „Influenţa mass-media în procesul europenizării are loc pe un fundal de raţionalitate socială locală care este diferită, dacă nu chiar opusă celei cerute de europenizare. Deocamdată, mass-media se implică, nesemnificativ, în informarea asupra realităţilor din Uniunea Europeană şi în formarea opiniei publice privind europenizarea ca principiu de funcţionare internă a societăţii naţionale şi de construcţie a sferei publice europene”, informează Constantin Schifirneț.
