Imaginea publică, factor crucial în alegerile prezidențiale
Imaginea publică joacă un rol crucial în comunicarea politică, fapt ce determină o relație de dependență între modul în care acesta se prezintă și discursul său electoral. Este important să se rețină faptul că fără o imagine pozitivă în opinia publică, niciun fel de argument nu poate determina comunicare unui candidat ca fiind una credibilă. De altă parte, așa cum am mai amintit în cadrul acestui capitol, mass media reprezintă actorul principal în formarea acestei imagini, având puterea de a distruge repede o reprezentare pozitivă sau, dimpotrivă, a construi una într-un timp relativ scurt.
Evoluția pe care planeta și-a însușit-o în ultimii 50-70 de ani, are la baza sa suportul unor invenții care au revoluționat stilul de viață uman. Dacă toate industriile lumii au beneficiat de o „upgradare” a mecanismului de funcționare, este evident că și domeniile precum cultura, sănătatea, economia, armata, tehnologia sau politica să fie supuse aceluiași proces de îmbunătățire. În timp ce metodele tradiționale de cunoaștere sunt înlocuite cu metodele moderne, epoca digitală propune o abordare diferită în toate domeniile societății. Practic, în ceea ce privește candidatul unei campanii prezidențiale este important de reținut că o imagine învechită nu mai poate face față cerințelor contemporaneității.
A pleda pentru ocuparea celei mai importante funcții politice din cadrul unui stat necesită automat cunoașterea societății actuale, cetățenii, profilul acestora în raport cu tendințele pe care globalizarea le impune dar și contextul politicii internaționale. Revoluționarea tehnologiilor a atras cu sine și o perspectivă avangardistă asupra modului de a construi o campanie electorală. În 2020, un nou tip de imagine publică vinde și anume, omul politic curajos, care se angajează în conflicte, insultă, se exprimă fără rețineri și arată publicului său că limita răbdării cu privire la complotul din umbră a societăților masonice, a Uniunii Europene, ONU, diferitelor tipuri de acordurilor încheiate sau NATO trebuie să ia sfârșit.
Cu o atitudine controversată, gata mereu să „răbufnească” și dispus să irite de fiecare dată când își face apariția, noua imagina publică a omului politic de succes răstoarnă toate teoriile cunoscute în ceea ce privește comunicarea politică. Oscilând între extaz și agonie discursul electoral al candidatului ultimilor ani este un revoluționar care „taie și spânzură” scoțând la iveală adevăruri crunte și demascând nu rivalii, ci un întreg circuit de sisteme ale căror interese sunt subjugarea ființei umane.
Hrănind nevoia de adrenalină, apelul la emoție utilizat în cadrul comunicării politice a ultimilor 2 ani, satisface așteptările electoratului care, într-o lume amenințată la tot pasul, simte că numai o personalitate rebelă i-ar putea apăra. Practic, circumstanțele lumii moderne și-au amprenta chiar și asupra imaginii publice a candidatului în campania prezidențială, astăzi, acesta nemaifiind forțat să fie cel mai deștept, cel mai frumos, cel mai politicos sau chiar să aibă un minim de studii politice (este necesar ca acesta să demonstreze doar că este la curent cu realitatea din jur și de cele mai multe ori, să aibă de comentat la adresa ei). În fond, ceea ce mass media a reușit să fabrice în preajma alegerilor, este nevoia de o imagine publică care iese în evidență ca fiind una pe cât de dubioasă, pe atât de gustată de audiență.
Obișnuiți cu o presă de cancan și transformarea unor informații simple în cvasi-știri, cetățenii lumii se simt mai atrași de o figură rebelă decât de imaginea tradițională a candidatului „perfect”. Comparând cu situațiile din istoria politică a lumii, mai întâlnim aceiași imagine publică chiar la dictatorii amintiți la pagina 17. Dacă în trecut, obiectivul principal al candidatului la prezidențiale era acela de a-și clădi o imagine bună, seducând alegătorii cu o personalitate ireproșabilă (de exemplu cazul fostului președinte american Barack Obama a cărei campanie s-a concentrat pe „continuarea” imaginii lui Martin Luther King, eroul afro-americanilor), astăzi, lipsa unui echilibru între imagine și discursul electoral sau chiar și o imagine răzvrătită nu doar că nu îngreunează eforturile de a apropia candidatul de către cetățeni, dar se dovedește a fi o o strategie și mai funcționabilă.
