Homeschooling-ul, mai bun decât educația în școlile din România?

Secolul XXI a schimbat radical teoriile tuturor domeniilor care au legătură cu viața umană și nu numai. Tranziția dintre o epocă tradițională în care subiecte precum sexul erau considerate tabu și situația actuală a planetei, este reprezentată de forța cu care noile tehnologii au reușit să dea o nouă fațadă stilului de viață. Statele lumii, societățile, familia sau individul de acum 100 de ani sunt cu mult în contrast cu realitatea de astăzi; timpul nu și-a pus amprenta doar asupra invențiilor și a descoperirilor, dar în mod deosebit, acesta a resimțit o influență majoră în ceea ce privește caracterul psihologic și social al ființei umane. Dacă raportat la conflictul de generație putem spune că în istorie, acesta își făcea debutul cu pași timizi, fiind declanșat de răspândirea mijloacelor de comunicare și a puterii acestora de a oferi noii generații o perspectivă modernă, 2020 găsește ființa umană exagerat de „îndoctrinată” și dependentă de internet. Viteza de accesare, volumul infinit de informație disponibil, eficacitatea și atractivitatea celei mai noi forme de comunicare în masă a transpus ființa umană într-o victimă vulnerabilă a procesului de modelare și creare a unor repede standard în ceea ce privește noua formă de viață.

Cu mult mai atinsă decât generația Baby Boomers sau generația Jones (termeni de marketing care desemnează cultura pop), tinerii de astăzi par de-a dreptul hipnotizați de puterea de seducție a noilor trenduri promovate de către procesul occidentalizării cu ajutorul internetului. Născuți imediat după 1995, această masă de persoane a fost cea care a copilărit cu calculatorul, tableta, telefoanele inteligente, cei care au primit totul de-a gata de la părinții al căror singur obiectiv este să ofere odraslelor sale ceea ce nu au avut aceștia în viață, lipsiți de responsabilități, dar plini de creativitate, perspective, mânați de visuri și idealuri, dependenți de informație și conectați la spațiul virtual, reprezintă generația care delimitează sfârșitul metodelor tradiționale și crearea unei poteci libere pentru generația viitoare și anume, generația Alpha;

Aflați în plină perioadă a pubertății, adolescenții de astăzi sunt tinerii care marchează tranziția de la o epocă a tehnologiei la una în care inteligența artificială se transpune într-un model care ghidează direcția pe care fiecare viață trebuie să și-o însumeze. Emoțiile, schimbările fizice, comportamentul, aditudinea sau mentalitatea adolescentului au suferit o clonare severă astfel încât, astăzi este recomandată o nouă analiză psihologică și socială care să determine nu doar starea actuală cu care se confruntă tinerii, dar și soluțiile pentru excesele pe care pubertatea le manifestă problematic (anorexia, bulimia, fuga de acasă, abandonul școlar, începerea vieții sexuale la vârste mult prea fragede, recordul de vârstă a celor mai tinere mame, sinucideri, dependențe de alcool, tutun sau droguri, violențe etc.).

Școala a pierdut treptat din interesul tinerilor; Lumea atractivă susținută de culorile curentelor străine în societatea românească a determinat o dependență acerbă a tinerilor de a fi mereu conectați mai degrabă cu noutatea, decât cu materia. Inspirați să viseze la salarii mari, concedii multe, mașină și telefon de serviciu, posibilitatea de a călători în timpul de muncă, ba chiar și posibilitatea de a lucra de acasă, tinerii adolescenți de astăzi văd în antreprenori și directorii celor mai mari branduri din lume, modelele succesului în carieră. Presată de insuccesul de a mai stârni interes pentru tânără generația, instituția școlară resimte nevoia urgentă de o revoluție. În timp ce societatea își țintește ochii către profesorii din România pentru a educa noua generație într-atât încât să poată combate efecetele negative ale curentelor din afară, instituțiile școlare se luptă cu schimbarea programei, a miniștrilor de Educație, structura și lipsa materiilor. Specialiștii însă, trag un semnal de alarmă și pun presiune pe pedagogi de a iniția studii și activități speciale de consiliere și orientare a tinerilor adolescenți către studiile și carierele care se potrivesc setului lor de calități și aspirații. Astfel de programe sunt menite să ghideze generații tânără nu doar spre împlinirea idealurilor personale, dar și implicarea activă în sectoarele de lucru ale României, contribuind la îmbunătățirea societății actuale.

Cadrele didactice din zilele noastre se confruntă cu numeroase dileme legate de educaţia elevilor săi însă până a ajunge la a se concentra doar pe programe care să faciliteze procesul de educație într-o perioadă în care sistemul guvernamental din România suferă cele mai mari probleme, profesorii sunt nevoiți să analizeze noul prototip al adolescentului de astăzi. În vederea ajutării acestuia ca să se cunoască pe sine, să învețe, să se integreze în societate și a-și alege corect următoarele studii sau cariera, pedagogii sunt frământați de întrebări care scot în evidență problemele actuale cu care se confruntă sistemul educațional în țara noastră. Printre acestea, cele mai frecvente sunt: de ce elevii nu mai sunt la fel de interesați de școală? Ce îi determină pe aceștia să nu mai iubească procesul de a acumula cunoștințe într-un mod și mediu absolut ambiant? Oare tendințele vremurilor actuale îi transformă pe elevi în niște victime? Poate conta societatea pe faptul că profesorii vor reuși să fomuleze programe speciale de consiliere și orientare a carierei astfel încât, să se elimine riscul de a găzdui generații de adulți lipsiți de responsabilitate sau perspectivă?

Din păcate însă, realitatea cu care trebuie să se contrunte pedagogii arată o Românie afectată de probleme, dar și o generație de adolescenți din ce în ce mai puțini responsabili. Nu doar forța de autodistrugere abuzând de orele petrecute în spațiul virtual ci și depresiile născute pe baza reîntorcerii într-o realitate neproductivă, fără atracție și în care posibilitatea de a juca un rol care să îl dechizeze în exemplul de viață perfectă este una minimă, eforturile la care este chemat să fie prezent, destrămarea familiei din cauza plecării unui dintre părinți (sau ambii) la muncă în străinătate sau procesul natural al pubertății, fac ca adolescentul să devină ținta unui proces în care rațiunea și conștiința este detronată de către lejeritatea cu care toate aceste neplăceri pot fi acoperite; și anume, petrecerea a și mai mult timp într-o lume care îi dă posibilitatea să devină cel mai bun, ajutându-se de selfie-uri, Photoshop, însușirea unor mottouri preluate de la idoli, pozând o atitudine de lider și exersând un nou stil de viață, acela prin care adolescentul are posibilitatea să se „transmită” audienței sale.

Nu-i de mirare astfel, că educația de tip tradițional tinde să fie înlocuită cu mijloacele moderne de învățare, al cărui suport este mai rapid, eficient și atractiv. În 2017, România a fost țara cu cei mai mulți elevi din Uniunea Europeană care au renunțat la școală. Fruntașă la abandonul școlar, România nu se poate scuza că vina aparține în totalitate copiilor; sistemele defectuase, corupția, materia greșit structurată, lipsa materialelor, a unui program de studiu cuprinzător, schimbarea continuă a Miniștrilor de Educație și experimentarea repetată a unor ideologii personale, au transformat educația din țara noastră într-o opțiune pe care cei cu posibilități preferă să o înlocuiască fie cu homeschooling-ul, fie cu înscrierea la școli private.