SUA, locomotiva culturală a Uniunii Europene?
Încă din timpul Primului Război Mondial SUA s-au afirmat drept o mare putere economică și militară. O putere cu o influență majoră care a continuat să se mențină la standarde ridicate și la așteptările tuturor. Din pricina multitudinii de războaie care au invadat teritoriul european, statele au decis faptul că este nevoie de uniune pentru a putea menține pacea și pentru a putea fi solidare unele cu celelalte. Uniunea Europeană vine în ajutorul țărilor membre din punct de vedere al economiei, protecției militare și totodată cu modele politice sau culturale care trebuie adoptate și implementate pentru o mai bună funcționare în standarde europene. Fiecare stat membru trebuie să fie demn să reprezinte Uniunea Europeană în totalitate, însă chiar dacă statele europene ar trebui să se poată apăra împreună și să se susțină unele pe celelalte SUA, au venit în ajutorul lor oferindu-le posibilitatea unei alianțe (NATO) care le garantează securitate și apărare în cazul unui posibil dezastru.
De-a lungul vremii SUA și UE au colaborat și au menținut o relație de prietenie sau cel puțin asta se poate remarca dacă perspectiva este analizată doar la suprafață. Prin intermediul și cu ajutorul NATO, SUA s-a infiltrat pe teritoriul european și astfel printr-un mic efort de a le garanta anumitor state europene protecție, au primit în schimb loialitate și încredere. Cu ajutorul NATO și al trupelor americane pe care SUA le are pe teritoriul european, SUA și-a crescut puterea de decizie, de influență și de control asuprea Uniunii Europene.
Cu timpul, au fost construite și implementate în mod strategic baze militare în spațiile europene cu scopul unei posibile apărări. Un bun exemplu îl constituie chiar bazele militare americane poziționate pe teritoriul României și a altor state aflate în apropiere de Federația Rusă. Aceste au fost implementate strategic deoarece într-un context al unei posibile divergențe între cele două puteri, Rusia în mod cert ar ataca bazele americane din vecinătate, iar statele membre NATO sunt obligate să se angajeze în protecția trupelor americane ca parte a alianței. Astfel, teritoriile europene și implicit statele ar avea putea avea de suferit o mulitudine de daune în timp ce SUA va fi protejată. Statul american este conștient de puterea anumitor state europene, implicit Germania și din acest motiv continuă să mențină o distanță între acestea și Rusia.
Menținerea puterii este un element și un factor priordial pentru SUA, iar orice posibilă amenințare trebuie înlăturată într-un mod strategic. Uniunea Europeană este dependentă de SUA tocmai prin prisma alianței NATO, iar din acest punct de vedere respectă toate deciziile impuse, pentru că au nevoie de susținere și de apărare.
În timpul mandatului la președenție susținut de Barack Obama, SUA și UE s-au bucurat de o colaborare pașnică și plăcută, însă odată cu venirea de conducere a președintelui Donald Trump a avut loc o schimbare vizibilă. Dorința de putere a acestuia a făcut din UE să pară mai mult un inamic decât un aliat. „Chiar în documentele sale oficiale, inclusiv în Strategia Națională pentru 2018 (valabilă până în 2020), Casa Albă admite că primul său obiectiv este acela de a avansa o ordine internațională care să conducă la supremația Statelor Unite.
SUA dorește o supremație absolută, teamă din partea altor state și o pace mondială impusă forțat realizată prin intensificarea armamentului și a bazelor militare pe teritoriile altor state. Venirea la comducere a lui Donald Trump, a atras după sine o multitudine de conflicte cu Uniunea Europeană. SUA a atacat Germania și a acuzat-o de prea multă putere, de faptul că ee este cea care conduce UE, a îmcurajat Brexitul, a blamat solidaritatea UE față de refugiați și migranți și totodată s-a retras din Acordul climatic de la Paris susținând că „acesta nu se află în interesul lor economic”. În cotextul actual, în care UE este atacată și condamnată de SUA, Uniunea Europeană este nevoită să accepte și să facă anumite compromisuri din nevoia incontestabilă a alianței NATO. Indiferent dacă UE este de acord sau nu cu politica impusă de Trump, aceasta este nevoită să lase un drum deschis culturii și inflenței americane din nevoia de protecție și siguranță.
Cultura americană și-a făcut simțită prezența într-un mod foarte puternic pe pe teritoriul european. Prin intermediul globalizării SUA și-au pus amprenta asupra culturii europene și ani la rând au ghidat statele europene impunându-le diverse norme. Cutura nonconformistă a americailor a avut și are un impact desăvârșit în lume, iar Europa a fost unul dintre fanii ceii mai devotați acesteia. În decursul a mulți ani, Europa a privit către SUA, a admirat de la distanță stilul de viață al acestora și a visat continuu la ceea ce făcea din tărâmul american unul demn de cele mai frumoase basme. Globalizarea a făcut cu putință pentru Europa adaptarea și împrumuturile culturale, care au adus pe teritoriul european și în casele oamenilor ceea ce înaite îndrăzneau numai să viseze: branduri, diverse stiluri vestimentare, o industrie a filmelor hollywoodiene, muzică, o întreagă cultură gastronomică promovată prin fast-food etc. La început aceste noi valori pe care continentul european și le-a însușit cu ușurință au fost ca o gura proaspătă de aer pentru cetățenii europeni, însă trecerea timpului le-a arătat tuturor cât de dependenți erau de cultura americană, impactul și consecințele acesteia. Toți acești factori au condus către o pierdere identitară pentru Europa, iar în încercarea de a stopa acest întreg val de influență Uniunea Europeană a luat inițiativă și cu pași mărunți a dorit o contracarare a culturii americane valorificată printr-un proces de standardizare a Uniunii Europene.
După valul cultural care a lovit Europa, UE a analizat potențialul său datorat unei diversifități culturale extrem de nuanțată și bine definită și a început o promovare a conceptelor europene care că pună în valoare statele Uniunii Europene. Astfel s-a pus în practică un lung proces de europenizare bazat pe diverse proiecte cu un impact desăvârșit. În acest sens Europa a demarat proiectul Capitala culturală europeană care dă șansa tuturor statelor aflate pe teritoriul Europei să se pună în valoare, să fie recunoscute și să se bucure de audiența publicului. În 2018 orașul Leewarden din Olanda și orașul Valletta din Malta au fost desemnate capitale europene ale culturii, în 2019 orașul Polovdid din Blugaria și Matera aflat în Italia, iar în anul 2020 orașul Galway din Irlanda și Reijeka din Croația. România s-a bucurat de asemenea de acest titlu în anul 2007, când Sibiul a fost desemnat „prima capitală euopeană din România.”
Un alt proiect este reprezentat de Ziua Patrimoniului unde „milioane de cetăţeni sunt invitaţi să viziteze monumente istorice sau să ia parte la evenimente prin care cunosc patrimoniul cultural din întreaga Europă.” Noaptea muzeelor reprezintă o altă inițiativă de a promova cultura, pe cetățenii europeni o îndrăgesc și pe care o așteaptă cu nerăbdare în fiecare an, fiind singura noapte din an când aceștia se bucură de acces gratuit în oricare muzeu din Europa. Programul Europa Cretivă finanțat de UE constituie o altă modalitatea prin care Uniunea Europeană poate finanța orice proiect cultural propus de statele membre. Diverse măsuri s-au adoptat și la nivel muzical sau gastronomic prin organizarea festivalurilor de muzică, sau de mâncare.
Toate aceste măsuri pe care Europa le-a luat și toate aceste proiecte puse în practică au scopul de a promova cultura europeană, de a o dezvolta și de a o aduce la cunoștința tuturor. În lupta contină cu influența americană, Europa a luat inițiativă și a mizat pe valorile și tradițiile propriei culturi. O cultură comună frumos concepută cu ajutorul tuturor statelor și care fac din Europa un continent și un adversar puternic pe scena culturală internațională.
