Uniunea Europeană între capcană și șansă

Încă din timpul Primului Război Mondial SUA s-au afirmat drept o mare putere economică și militară. O putere cu o influență majoră care a continuat să se mențină la standarde ridicate și la așteptările tuturor. Din pricina multitudinii de războaie care au invadat teritoriul european, statele au decis faptul că este nevoie de uniune pentru a putea menține pacea și pentru a putea fi solidare unele cu celelalte. Uniunea Europeană vine în ajutorul țărilor membre din punct de vedere al economiei, protecției militare și totodată cu modele politice sau culturale care trebuie adoptate și implementate pentru o mai bună funcționare în standarde europene. Fiecare stat membru trebuie să fie demn să reprezinte Uniunea Europeană în totalitate, însă chiar dacă statele europene ar trebui să se poată apăra împreună și să se susțină unele pe celelalte SUA, au venit în ajutorul lor oferindu-le posibilitatea unei alianțe (NATO) care le garantează securitate și apărare în cazul unui posibil dezastru.

De-a lungul vremii, SUA și UE au colaborat și au menținut o relație de prietenie sau cel puțin asta se poate remarca dacă perspectiva este analizată doar la suprafață. Prin intermediul și cu ajutorul NATO, SUA s-a infiltrat pe teritoriul european și astfel printr-un mic efort de a le garanta anumitor state europene protecție, au primit în schimb loialitate și încredere. Cu ajutorul NATO și al trupelor americane pe care SUA le are pe teritoriul european, SUA și-a crescut puterea de decizie, de influență și de control asuprea Uniunii Europene. Cu timpul, au fost construite și implementate în mod strategic baze militare în spațiile europene cu scopul unei posibile apărări. Un bun exemplu îl constituie chiar bazele militare americane poziționate pe teritoriul României și a altor state aflate în apropiere de Federația Rusă. Aceste au fost implementate strategic deoarece într-un context al unei posibile divergențe între cele două puteri, Rusia în mod cert ar ataca bazele americane din vecinătate, iar statele membre NATO sunt obligate să se angajeze în protecția trupelor americane ca parte a alianței.

Astfel, teritoriile europene și implicit statele ar avea putea avea de suferit o mulitudine de daune în timp ce SUA va fi protejată. Statul american este conștient de puterea anumitor state europene, implicit Germania și din acest motiv continuă să mențină o distanță între acestea și Rusia. Menținerea puterii este un element și un factor primordial pentru SUA, iar orice posibilă amenințare trebuie înlăturată într-un mod strategic. Uniunea Europeană este dependentă de SUA tocmai prin prisma alianței NATO, iar din acest punct de vedere respectă toate deciziile impuse, pentru că au nevoie de susținere și de apărare.

În timpul mandatului la președinție susținut de Barack Obama, SUA și UE s-au bucurat de o colaborare pașnică și plăcută, însă odată cu venirea de conducere a președintelui Donald Trump a avut loc o schimbare vizibilă. Dorința de putere a acestuia a făcut din UE să pară mai mult un inamic decât un aliat. În cotextul actual, în care UE este atacată și condamnată de SUA, Uniunea Europeană este nevoită să accepte și să facă anumite compromisuri din nevoia incontestabilă a alianței NATO. Indiferent dacă UE este de acord sau nu cu politica impusă de Trump, aceasta este nevoită să lase un drum deschis culturii și inflenței americane din nevoia de protecție și siguranță.

De altă parte, Uniunea Europeană reprezintă pentru multe state europene o poartă de salvare, un aliat indispansabil și un ajutor. Marile puteri ale Europei, au gândit și au conceput această alianță pentru a spori puterea continentului european, pentru a garanta pace și pentru a se susține una pe cealaltă în vremuri de criză. Statele mai puțin norocoase, cu o economie redusă și cu un nivel de influență aproape inexistent au văzut in UE ajutorul de care aveau nevoie pentru a se ridica la standardele celorlalte state. Pentru țări precum România, Bulgaria și alte state sărace, UE a reprezentat un vis la care au aspirat multă vreme. Un vis care la momentul împlinirii a însemnat pentru aceștia momentul salvării. Cetățenii acestor state au așteptat momentul aderării în speranța unui trai mai bun, a unei vieți care să se ridice la standardele europene și care să le confere garanția că vor puea duce o viață mai bună, în timp ce pentru alții aderarea la UE a însemnat o migrație în masă în țări puternic dezvoltate fără a mai aștepta ca propriul lor stat să devină unul dintre ele. Astfel, majoritatea țărilor au pierdut o mare forță de muncă, studenții au ales să plece în universități de renume pentru a-și duce la împlinire cariera mult visată, iar cei lăsați în urmă au trăit cu speranța că într-o zi se vor întoarce și își vor ajuta țara să înflorească.