Psihologii trag un semnal de alarmă și avertizează că rețelele de socializare promovează narcisismul
Nu a durat mult până când mijloacele de comunicare în masă să își atingă apogeul sub debutul furtunos al internetului. De aici și până ca acesta să fie prezent în casele oamenilor nu a fost decât un pas; lung ce-i drept, dar s-a meritat așteptarea! De la posibilitatea accesării unei pagini web și până la euforia fenomenului de socializare online a durat exact cât ai spune ... Facebook.
De la a deține un cont de Facebook și până la a crea momente care ulterior să traverseze întreaga planetă a durat doar un like. Dacă până mai ieri ne turnam apă cu gheață în cap provocându-ne prietenii să facă la fel, în ideea de a dona orice sumă pentru a combate scleroza laterală amiotrofică, azi sarcina tuturor abonaților unei rețele de socializare este de a se poza singuri. Și cum mâinile noastre sunt prea scurte ca să ne cuprindem întru cu totul, reușim să capturăm doar imaginea chipului nostru.
Selfie provine din limba engleză și se traduce ca de unul singur. Desigur, dacă vorbim despre conceptul selfie și rolul său, acesta se traduce ca și „autoportret fotografic digital realizat în vederea distribuirii pe rețelele de socializare”. Twitter, Instagram, Facebook, Illegitim, MySpace, Tumblr, Linkedin etc., abundă de portrete pe care într-o proporție majoritară, sexul feminin le furnizează unui public larg, cu intenția de a aduna cât mai multe like-uri.
Însă ce semnifică selfie-urile în fapt? Să privim mai întâi rădăcina acestui fenomen. De ce s-a născut moda acestora? Din dorința de a captura momente pe care dorești să le împărtășești, dar din lipsa unei persoane care să facă o poză pentru tine, ești nevoit să o faci tu însuți. Chipul celor care își fac selfie-uri a devenit ulterior, mijlocul prin care aceștia își expun întreaga personalitate, frumusețe și creativitate. Selfie-ul este cheia către succes, ar spune statisticile! Ei bine, în realitate psihologii ne avertizează în privința acestor obsesii distructive. Selfie-ul nu mai este doar un mod de a surprinde un chip frumos regăsit într-un anumit moment (de regulă, amuzant) al zilei ci mai degrabă o formă infernală de narcisism: tinerii care își fac selfie-uri au început să imite tot felul de persoane publice, să trăiască prin experiențele acestora și să fie astfel preocupați de a copia pe altcineva doar pentru că ei nu mai sunt capabili să iasă din rând și să fie ei înșiși.
De la a surprinde grimase, zâmbete și stări, selfie-urile au devenit singurul mod de a comunica despre cât de minunat ești tu. Un selfie niciodată nu este de ajuns și probabil cu toții cunoaștem situația când cei din jurul nostru încearcă de nenumărate ori o captură, până când aceștia sunt mulțumiți de rezultat, iar acest gest este catalogat de către psihologi, ca fiind teama de a nu eșua fizic atunci când imităm intențiile persoanelor publice. Locul nu mai contează de mult. Selfie-uri se fac în baie, în aer liber, în intimitate, în spațiu, în apă etc. Selfie-urile sunt în atenția tuturor. Faptul că smartphone-urile au devenit accesoriul secolului XXI determină pe cei care posedă astfel de telefoane inteligente să fie tentați să ia parte la acest experiment. După primul selfie, autorii acestora descoperă că există un chip care le poate vinde foarte bine imaginea. Faptul că uneori, ei nu sunt mulțumiți de rezultatul autoportretului nu înseamnă decât că ei nu fotografiază naturalețea și spontaneitatea, ci un model pe care caută să îl promoveze. Și încearcă, încearcă, până le iese.
Putem vorbi despre o serie de efecte secundare pe care extrema selfie-urilor o manifestă; de la lipsa modestiei, scăderea încrederii de sine, rularea vieții după regulile unui fenomen și nu a propriei vieți, narcisim dus la extrem, exibiționism și depresie, selfie-ul naște ușor, transparent dar sigur, tristețea de a nu fi cel pe care cauți să îl imiți. Cei care au devenit dependenți de selfie-uri trebuie să înțeleagă că au ajuns niște produse și ca oricare alt produs, regula nu constă în a decide ceea ce se poartă ci a te lăsa controlat de market. Specialiștii avertizează părinții de faptul că un copil care obișnuiește să își facă prea multe autoportrete, devine fără cale de întoarcere, ținta depresiei secolului XXI.
Un exemplu în acest caz îl reprezintă vedetele internaționale care nu puteau rezista tentației de a nu împărtăși opinia personală despre perfecțiunea chipului surprins în diferite ipostaze. Astfel, pentru că nu ne permitem un buget considerabil ca să producem un film în care noi vom juca rolul principal, realizăm selfie-uri. Scenariile sunt identice. Însă exact ca și într-un film, rolul pe care îl joci este diferit față de realitate și atunci când nu te afli pe platoul de filmare, simți că nu mai valorezi la fel de mult. Acesta a fost drumul parcurs de Marilyn Monroe, așa a început să procedeze și Miley Cyrus, Rihanna, Kim Kardashian etc. La fel trăiesc societățile rețelelor de socializare în secolul XXI. Imperiul industriei celebrităților ne invită să-i acceptăm provocarea: Broadcast yourself!
Din păcate efectul oglinzii afectează cel mai repede tinerii și adolescenții pentru că ei resimt cel mai des invidia, dorința de a copia, de a primii aprecieri și a sacrifica totul pentru ceea ce își propun. Astăzi, selfie-urile nu mai sunt doar autoportrete, ci ușa către o vulnerabilitate interioară în care simți că perfecțiunea este un target și pentru că devine din ce în ce mai greu să satisfaci audiența într-o lume acerbă și plină de competitori, autorii acestor genuri de fotografii încep să realizeze că nu se mai regăsesc, nu mai știu cine sunt, se simt singuri și triști. De la acest început de depresie și până la a pierde controlul definitiv cu realitatea socială nu este decât un pas. Pentru a evita acest dezastru, specialiștii publică aproape zilnic pe întregul mapamond materiale în care oferă sugestii de parenting și metode de a preveni ceea ce se poate transforma în expresia unei națiuni triste și izolate.
