Conferința internațională dedicată Libiei s-a încheiat cu o concluzie „săracă”: „un mic pas înainte

Libia rămâne și astăzi o puternic victimă a faptului că deține petrol iar interesele pentru aceasta au devenit pe cât de mari pe atât de deranjante cetățenilor care suferă din cauza bătăliei pentru conducerea țării și puterea de a deține controlul asupra acestei resurse inestimabile. Cu toate că Europa, în mod principal Franța și Italia, s-au arătat extrem de interesate de bogăția petrolieră a Libiei, țara din nordul Africii a devenit unul dintre subiectele momentului pentru ONU, din cauza faptului că ea are și rolul de țară de tranzit pentru migrația din Africa în Europa. Conform agenției naționale de presă, Agerpres, „haosul actual favorizează acţiunile mafiei traficului de persoane şi transformă lagărele de refugiaţi în scenarii de supraaglomerare subumană, viol şi sclavie”.

Din 2014, Libia a devenit ea însăși o victimă a războiului civil cu două mari facțiuni și mai multe miliții. De când au început să se intensifice luptele pentru noua ofensivă Haftar (în primăvara lui 2019), aproximativ 1.500 de persoane au murit iar alte 1.000 au fost strămutate. Weekendul trecut, forțele lui Hafter, care țin Tripoli sub asediu, au blocat producția de petrol în Golful Sirte, cunoscut ca fiind industriei petroliere libiene. Cu toate că există un armistițiu semnat în data de 12 ianuarie, acesta este încălcat aproape zilnic. La nivel internațional, s-au creat deja două tabere de susținere a Libiei. Aceste alianțe politice și armate se învârt în jurul lui Fayez al-Sarraj, prim ministrul Libiei și Hafter, mareșal și comandant principal al războiului din Libia. Cel din urmă este susţinut de Rusia, Arabia Saudită, Egipt şi Emiratele Arabe Unite, în timp ce Parisul şi Washingtonul îl susţin politic. De altă parte, Guvernul de uniune naţională (GNA) recunoscut de ONU primeşte sprijin militar din partea Turciei şi politic din Italia şi Qatar. În ideea de a consolida încetarea focului și a pune bazele unui proces de pace, la începutul acestei săptămânii a fost organizată o conferință internațională dedicată Libiei. Acest summit a reușit să pună la aceiași masă, unsprezece lideri ai țărilor implicate în conflict și mai multe organizații internaționale. Înaintea conferinței, Cancelarul german Angela Merkel și ministrul de externe Heiko Maas au ținut discuții separate în cancelaria sa atât cu premierul libian al Sarraj cât și cu comandantul rival, Khalifa Haftar. În afara celor doi rreprezentanți importanți ai Libiei, au mai răspuns apelului de a participa la reuniune: președintele francez, Emmanuel Macron; rus Vladimir Putin, turc Recep Tayyip Erdogan, egiptean Abdelfatah al Sisi, premierul italian Giuseppe Conte şi britanic Boris Johnson, secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo și alții oficiali. De altă parte, Marocul și Grecia s-au arătat nemulțumite că nu au primit invitație, în timp ce Tunisia a refizat invitația considerând-o tardivă.

Conferința a avut loc sub egida ONU, iar gazda a fost Secretarul general al Națiunilor Unite, Antonio Guterres. Pentru cei mai mulți, faptul că mareșalul a acceptat să participe a fost considerat un succes al diplomației germane; cu toate acestea însă, nimeni nu a îndrăznit să aibă așteptări prea mari. Principalul obiectiv al întâlnirii a fost un text de acord, negociat de câteva săptămâni, prin care se solicită încetarea ingerințelor străine și respectarea unui embargo asupra livrărilor de arme în ţara africană, într-un context de armistiţiu fragil pe teren. „Embargoul a fost decretat în 2011 de ONU, dar a rămas în mare parte literă moartă”, informează Agerpres.

Cei prezenți au profitat de ocazie și au lansat un apel la încetarea totală și durabilă a ostilităților pe teren, în timp ce dezbaterea privind posibilitatea trimiterii unei forţe internaţionale la faţa locului pentru a verifica realitatea acesteia a câștigat teren.

Pentru Turcia, vinovatul a fost deja găsit. „Pentru a ajunge la o soluţie politică şi la punerea în aplicare a celorlalte faze ale soluţiei, atitudinea ostilă a lui Haftar trebuie să înceteze”, a declarat Recep Tayyip Erdogan. De altă parte, secretarul de stat american, Mike Pompeo, a apreciat la Berlin, că „este necesar să se pună capăt tuturor intervenţiilor străine în Libia”. Premierul britanic, Boris Johnson a vorbit despre „un război proxy condus de forţe externe, fie că este vorba de Rusia şi Egipt, de o parte, Turcia şi de alţii, de cealaltă parte. Populaţia libiană suferit destul, este timpul ca această ţară să avanseze”, a declarat liderul de la Londra. Dezacordurile din timpul conferinței l-au făcut pe președintele turc să părăsească Cancelaria Germaniei, împreună cu delegația sa. Cu toate acestea însă, partea turcă a jucat un rol constructiv în discuții.

Participanţii internaţionali au căzut de acord să menţină embargo-ul ONU semnat în 2011 asupra armelor şi să pună capăt sprijinului militar pentru facţiunile aflate în conflict în Libia. „Am convenit că vrem să respectăm acest embargo asupra armelor şi că acest embargo va fi controlat mai strict decât înainte”, a declarat Angela Merkel. Conform acesteia, acordul care stabileşte un plan de pace pentru Libia, este un proces obligatoriu, şi vor urma rapid acţiuni pentru a implementa ceea ce s-a convenit. „Acordul este un semnal puternic că suntem pe deplin angajaţi să sprijinim o rezolvare paşnică a crizei din Libia”, a declarat la rândul său secretarul general al ONU, Antonio Guterres.

Pentru a consolida încetarea focului, ONU a cerut celor două tabere rivale să formeze o „Comisie militară” formată din zece ofiţeri, câte cinci de fiecare parte. Misiunea acestei comisii va fi să definească pe teren mecanismele de implementare a încetării focului.

Cu toate că participanții au încercat pe cât de mult posibil să cadă de acord a cât mai multe convenții, Ministrul rus al afacerilor externe, Serghei Lavrov, a declarat că cei doi beligeranţi din conflictul libian nu au ajuns să angajeze un „dialog serios”. „Conferinţa a fost foarte utilă (...) dar este clar că nu s-a reuşit pentru moment declanşarea unui dialog serios şi stabil între şeful guvernului de uniune naţională, Fayez al-Sarraj, recunoscut de ONU, şi omul forte din estul libian, Khalifa Haftar”, a declarat şeful diplomaţiei ruse presei pe aeroportul din Berlin. Atât Serghei Lavrov, cât şi cancelarul german Angela Merkel, au vorbit despre „un mic pas înainte”, recunoscând totuşi că rămân multe de făcut pentru a ajunge la pace.