Sfaturile specialiștilor în relația părinte-copil

Părinții au impresia că pentru a fi un exemplu bun și a-ți crește copilul corect este nevoie de a respecta un set de reguli pe care de cele mai multe ori le-au citit din cărți sau le-au văzut în media. Să comunici mult cu copilul, să îl asculți, să îi oferi ajutorul de care are nevoie, să îl răsfeți cu daruri, să îi oferi sprijin necondiționat, să îi asiguri lui tot ce nu ai avut tu când erai copil etc. În definitiv, aceste metode sunt doar instincte comerciale care au drept scop profitul unor companii care vând produse și servicii sub emblema unor iluzii care te fac să pari mai fericit. În realitate, pedagogii contravin aceste practici și oferă un set de noi 10 pași pentru a deveni un părinte bun și care nu va putea fi niciodată declasat de tehnicile viitoare pentru că acești pași nu au fost niciodată eronați și nu se vor demoda.

De multe ori părinţii transmit, cu sau fără voie experienţele trecutului lor. Dacă părinţii au o poziţie favorabilă în privinţa felului în care viaţa lor a decurs până în acel moment se va reflecta şi asupra felului în care copii vor creşte. Sunt părinţi protectivi care simt nevoia să controleze fiecare mişcare a copilului său şi părinţi care îşi educă copilul să devină o persoană independentă, autonomă. O doză exagerată de iubire, va sufoca copilul iar pe de altă parte, o doză limitată de iubire va crea disfuncţii în personalitatea copilului. Părinții au rolul primordial de a-i oferi copilului protecţie de societate prin felul în care aceștia raportează relația lor cu problemele de afară. Copilul de multe ori fuge de responsabilitate, gândindu-se că încă mai este timp ca familia să decidă pentru el.

Copiii zilelor noastre se luptă pentru a se identifica cu un stil, cu o atitudine diferită. Vor să fie priviţi ca nişte oameni mari, cărora opiniile lor să conteze. Dar rareori, se comportă ca atare; când este nevoie de ei, se poartă ca nişte copii. Şi tocmai acest proces de fugă, îi face ca de multe ori să piardă în faţa problemelor care îi aşteaptă. Părinții trebuie să fie cei care îi ajută, îi înţeleg şi le acceptă capriciile. Cu atât mai mult, cu cât temperamentul copiilor luptă însăşi cu familia. Când nu se simt bine spiritual refuză să îşi comunice starea verbal şi de cele mai multe ori, adoptă tăcerea ca formă de exprimare. Unui părinte mereu îi va fi greu să înţeleagă un comportament nou, mai ales atunci când acesta nu este justificat. De multe ori, părinţii pun întrebări copiilor dar rămân fără răspunsuri. Problemele nu pot fi radiate înainte de a exista, însă setul de 10 pași oferă părinților șansa de a trece împreună cu micuții peste acestea. Iată în cele ce urmează sfatul specialiștilor în relația părinte-copil:

Când plâng copiii ... sărută-i! Această îndemnare are scopul de a oferi o altfel de protecție copiilor. Plânsul este o acțiune determinată de o stare de tristețe sau supărare și de cele mai multe ori cere afecțiunea trupească. Îmbrățișarea poate reprezenta un răsfăț care duce la extreme opuse: copilul poate considera că este un prinț căruia toți trebuie să îi servească și atunci, când acesta va crește lipsa acestei afecțiuni îi poate dăuna în deciziile viitoare. Recomandarea sărutului este gestul perfect pe care specialiștii îl caracterizează ca nici prea mult, nici prea puțin;

Când le este frică ... îmbrățișează-i! De cele mai multe ori, îmbrățișarea este contactul direct și întreg prin care un trup înconjoară cu iubire și încredere alt trup. Îmbrățișarea pe care adultul o manifestă asupra trupului firav de copil poate declanșa curajul de care acesta are nevoie pentru a depăși obstacolul întâlnit;

Când întreabă ... răspunde-le! Cu toții știm despre curiozitatea fascinantă a copiilor și felul în care aceștia insistă cu întrebări despre lumea înconjurătoare, mersul lucrurilor sau anumite persoane. A le oferi răspunsuri de fiecare dată când aceștia vor să descopere lumea este ocazia perfectă pentru ca micuții să înțeleagă de la voi ce este bine și care este răul de care să se ferească;

Când îți povestesc ... ascultă-i! Copiii vorbesc mult și au despre ce! Grijile de zi cu zi și preocupările pentru a asigura traiul familiei răpește celor mici posibilitatea de a primi din timpul părinților și astfel, devin închiși și din ce în ce mai dispuși să comunice. De fiecare dată când ne vorbesc, specialiștii sfătuiesc părinții să facă o mică pauza și să asculte denotând interes;

Când sunt curioși ... lasă-i să exploreze! De teama de a nu se răni sau a nu strica lucrurile de prin casă, părinții pun bariere invizibile copiilor și astfel, le refuză dreptul de a explora necunostul și a-l transforma într-un adevăr câștigat. „Lăsați copiii să exploreze și să descopere pe propria piele decursul lucrurilor. Se vor simți responsabili și apți pentru orice provocare” declară Silvia Leca, educatoare;

Când le spui te rog și mulțumesc ... o vor face și ei! Limbajul părinților a suferit

schimbări majore în ceea ce privește relația cu cei mici. Din păcate, de cele mai multe ori copiii învață aceste două cuvinte de la învățători și nu de acasă. Nu uitați că educația civică începe în primii 7 ani de acasă și are un impact mare asupra întregii vieți a persoanei, nu doar când acesta este copil;

Când ai încredere în ei ... vor avea și ei! Nicio casă nu se construiește fără cărămizi solide. Astfel, nici relația părinte-copil nu se consolidează fără încredere și cu atât mai mult, copilul nu poate îndrăzni sau experimenta fiecare rutină, fără a primi asigurarea că poate;

Când greșesc ... explică-le cu calm! Cearta nu reprezintă o soluție iar bătaia nu a fost niciodată ruptă din rai. Societatea românească a devenit alertă din cauza problemelor de zi de cu zi însă părinții trebuie să înțeleagă că cei mici nu poartă nicio vină pentru aceasta. Tratați cu calm greșelile și explicați în cel mai sigur mod unde s-a produs greșeala și cum poate fi reparată;

Când ai nevoie de ei ... cere-le ajutorul! Părinții și-au obișnuit copiii comozi și leneși. Acest aspect a devenit astăzi unul dintre cei mai gravi factori ai eșecului pe plan social, educațional și financiar al tinerilor. Nu forțați copiii la munci grele însă pe de altă parte, nu-i menajați atunci când este vorba de a oferi puțin ajutor căci altfel, nu veți face altceva decât să le distrugeți posibilitatea de a se descurca singuri în viitor;

Când tu dai un bun exemplu ... vor avea pe cine imita când vor fi și ei părinți! Un părinte care își crește copilul în oglina sufletului și minții sale își va reflecta eforturile într-o personalitate sănătoasă și un dar pe care i-l înmână cu toată dragostea copilului: lecția de a fi părinte așa cum au fost și mama cu tata.