Cum și de ce împrumută Marea Britanie imigranții, să studieze?

În lume, avem exemplele unor state care nu au resurse, dar au oameni intelectuali. Acele țări au investit foarte mult în sistemul educațional și au mers pe premisa „săraci dar cu cap”. Ce-i drept, majoritatea celor care au luat în serios sarcina învățatului au terminat cu brio instituțiile de învățământ și azi, sunt cei mai mari ingineri, astronauți, medici, consilieri, regizori etc. pe care planeta îi are. Pe de altă parte, în lume avem și exemplele unor state cărora istoria le-a dat multe resurse, dar din păcate nu au fost niciodată înțelese. Se prăpădesc resursele, se depinde de investitori ca statul în cauză să se dezvolte, se cheltuie în neștire și apoi, se moare de foame. Azi, educația este primul element care face diferența între ce nu ai și ce poți deveni. Chiar dacă în România și în multe alte țări ale lumii, scandalele diplomelor scoase pe bandă ne face să credem că în 2016 oricine poate absolvi o facultate și astfel, poate deține un atestat, trebuie menținut faptul că nu școala în sine este profesorul tău. În fapt, școala a fost mereu doar imboldul care să te determine să vrei să te dezvolți; iar pentru asta, școala ți-a arătat cărarea. Sunt milioane de oameni care recunosc că au învățat mai mult de la viață decât de la școală; da, dar școala te-a învățat să fii atent, să te trezești de dimineață, să nu subestimezi informația, să vrei să știi (ca și în armată, unde nu mergi să porți război. Ești instruit cu disciplină, ce ai putea face într-o situație conflictuală). Pentru că realitatea zilelor noastre ne demonstrează faptul că educația este o cerință necesară pentru a absolvi viața, anumite „afaceri” s-au gândit să intervină în cele mai grele momente ale tinerilor și să le dea o mână de ajutor, profitând de un program legal britanic – le dau bani să studieze în UK.

Românii sunt oameni care au experimentat pe propria piele ce înseamnă să fii dat la o parte pentru că nu ai o diplomă sau doar pentru că ai avut neșansa să te naști într-o țară est europeană. De multe ori ne-am spus: „gata! Vreau să pot și eu”. Ne-am îndreptat ochii către Occident și fără să ne gândim o strategie, am început să tânjim după un stil de viață a la „American dream”. Dacă vine din Marea Britanie, Franța, Germania, Olanda, Belgia, Spania etc., este bun! Luăm totul ca și când ceilalți au și știu mai bine decât noi (fără să luăm în calcul câți români lucrează în țările dezvoltate ajutându-le să se mențină astfel). Un exemplu recent a devenit chiar o isterie fără margini. Educația britanică este cea mai bună din Europa, doar pentru că, coincidență sau nu, găzduiește faimoasa Universitate Cambridge. Când cei mai buni tineri vor să studieze în afară, vor UK. Și pentru cei care nu prea înțeleg că locurile la astfel de universități sunt limitate și strict pentru cei serioși, o serie de „intermediari” pun la bătaie o frumoasă strategie care să convingă tinerele speranțe că a studia în UK este chiar mai simplu decât au auzit și la fel de interesant ca la Cambridge. Pentru cei care au fost opriți pe stradă, informați sau „racolați” trebuie să le amintim că acele „colegii” care îți dau bani ca să studiezi în țara natală a educației europene, sunt de fapt post-liceale. Pentru că acest program se adresează tuturor imigranților UE, majoritatea șomerilor au găsit în această ofertă șansa perfectă de a lua niște bani de la stat fără să facă nimic.

Dacă reclama promite avantaje este bine de știut că la semnarea contactului, detaliile sună cam așa: nu ți se dau bani ca să studiezi în UK ci statul te împrumută ca să urmezi o formă de învățământ. Primești aproximativ 10.000 £ în 2 ani - tuition free, aproximativ 8.000 £/an - maintainance loan și aproximativ 4.000 £/an – maintainance grant. Desigur, pentru că este o ofertă care trebuie să atragă, mai întâi, „studentul” primește o parte din maintainance grant, singurul ajutor pe care nu trebuie să îl returneze (bani care se dau numai celor care pot dovedi că au locuit în ultimii 3 ani pe teritoriul Marii Britanii). Însă mergând pe premisa „ce-i în mână nu-i minciună”, tinerii sunt încântați că programul merge și că într-adevăr se primesc bani, fără a se mai gândi nicio clipă la sumele pe care trebuie să le returneze la final. Pe de altă parte, oferta destul de adevărată (dar incomplet afișată pe flyere) menționează că cei care nu reușesc să își ia examenele, nu vin la cursuri sau pur și simplu, din motive personale renunță, sunt exmatriculați și obligați la plata împrumutului. Diploma obținută nu are nicio valoare dacă după 3 sau 4 ani de studiu, nu continui cel puțin un an la o universitate adevărată pentru a-ți putea fi echivalat efortul. Marele dezavantaj cu care acești tineri sunt forțați să se confruntă este că atunci când încep să lucreze (în orice domeniu), dacă salariul depășește 21.000 £ pe an, încep să li se oprească bani din salariu. A lucra în același timp cu studiile este o idee de primul an, căci din al doilea an, cursurile devin la fel de intense precum și o zi de muncă (4-5 zile pe săptămână). Astfel spus, cine nu are chef de a studia ca la Cambridge, se păcălește pe sine ca să devină dator unui stat care nu va sta niciodată cu mâinile în sân până nu va recupera totul de la tine. Referitor la această temă, un agent autorizat a dezvăluit pentru Ziarul românesc faptul că „ce este foarte important și ar trebui reținut – odată semnat contractul de împrumut, statul virează banii colegiului.

Este ca și cum studentul se împrumută la stat câteva mii de lire, de cele mai multe ori peste 10.000, apoi indiferent dacă termină sau nu școala, dacă este exmatriculat sau dacă obține diploma, el rămâne dator acești bani către stat. Au fost cazuri când colegiul s-a desființat după un an, iar oamenii au rămas datori, dar fără niciun fel de diplomă”. Sfătuim așadar, frânarea în fața unor astfel de oferte pentru cei care nu au avut niciodată o pasiune pentru studii, mai ales, unele în ritm britanic. A studia nu este unul și același lucru cu a fi în trend.