69% dintre români au admis faptul că se roagă cel puțin o dată pe zi
Nelipsitele iconițe din portofele, rozariile lipite de parbrizul mașinii, închinarea în dreptul unei biserici, baterea în lemn când aud de rău, pupatul mâinii părintelui de fiecare dată când îl întâlnește, vânzarea record a calendarelor ortodoxe creștine și bucuria de a sărbători cu grătare și zile libere cele mai multe pomeniri a sfinților a clasat România pe locul 6 în topul celor mai credincioase țări ale lumii.
Cu puțin înaintea noastră au reușit să se claseze țările precum Ghana, Nigeria, Armenia, Fiji și Macedona însă ce-i drept românii se pot mândri cu o credință mult mai mare decât ultimele clasate China, Japonia, Cehia, Franța și Coreea de Sud. Chiar dacă nu toți românii merg în fiecare duminică la biserică aceștia sunt prezenți în proporții de neașteptat în diferite pelerinaje la mănăstirile din țară. Nu toți au citit Biblia însă majoritatea își pun speranța în Dumenzeu.
Biserica a fost dintotdeauna o instituție puternică în țara noastră consemnând de-a lungul timpului momente de părtășie a românilor cu ocazia sărbătorilor importante din an. Dacă bunicii noștri nu lipseau niciodată de la biserică, părinții noștri obișnuiau să meargă doar pentru slujbele de Paște și de Crăciun. Tinerii de azi au de ales dacă vor sau nu să studieze religia în școli, însă chiar și în lipsa unei legi care să educe poporul către tainele religiei, tinerii cunosc criteriile de diferențiere între creștinism și islam, de exemplu. Mai mult, mediatizarea cazului Părintelui Arsenie Boca din Ardeal a reușit să le stârnească curiozitatea, stabilind ca prin minune, pelerinaje în loc de vacanțe la mare sau la munte. Același segment de români recunosc că în preajma examenelor mereu poartă o cruciuliță cu ei și au grijă să îi invoce numele lui Dumnezeu înainte de a intra în sală. Astfel, românii manifestă un comportament religios în ciuda așteptărilor prevăzute.
Potrivit siteului adevarul.ro un studiu recent atestă faptul că 26% dintre români au fost cel puțin o dată în viață într-un pelerinaj și 21% au mers de mai multe ori la mănăstirile din România (Mănăstirea Nicula din Cluj, Mănăstirile din Moldova și amintitul Mormânt al lui Arsenie Boca din Prislop). Motiv pentru a merge în astfel de pelerinaje sunt în primul rând, sărbătorile religioase din calendar (majoritatea fiind reprezentate de sărbătorile închinate Fecioarei Maria, sărbătoarea Paștelui, a Crăciunului, sărbătoarea Sfintei Parascheva și ocaziile reprezentate de hramurile bisericilor și mănăstirilor cunoscute de întregul popor). Pe de altă parte, 83% dintre români par că își doresc să săvârșească în viitorul apropiat, un astfel de pelerinaj religios; cu mențiunea că printre destinațiile pe care românii și le doresc să le viziteze se situează pe primele locuri Mormântul lui Arsenie Boca (18%), Mănăstirile din Moldova (15%) și Ierusalim (11%). Deși nu vorbesc des despre Dumnezeu, 72% dintre români consideră că Dumnezeu este foarte important în viețile lor, iar 22% îl găsesc pe Acesta doar important. Potrivit aceluiași studiu, românii sunt de părere în proporție de 86% că Biserica este o sursă de îmbogățire spirituală ce ajută la rezolvarea problemelor; 76% o văd ca pe o soluție la problemele morale, 72% îi conferă șansa de a interveni ca rezultat în cazul problemelor de familie, 61% ajută tinerii și 59% sunt de acord că instituția religioasă poate ajuta și la problemele sociale întâmpinate de oameni.
În ceea ce privește gestul de a se ruga, 69% dintre români au admis faptul că se roagă cel puțin o dată pe zi; 27% recunoscând repetarea gestului de mai multe ori într-o singură zi și 42% se roagă o dată pe zi. 13% dintre români își amintesc să se roage o dată pe săptămână și 6% recurg la rugăciune de câteva ori pe lună. 3% dintre români s-au conformat sincerității și au răspuns că nu obișnuiesc să se roage. Majoritatea sunt de acord că rugăciunea este o modalitate de a cere ajutor și că aceasta i-a ajutat de nenumărate ori de-a lungul vieții.
În ciuda problemelor economice și a stilului de trai prea puțin apreciat, românii nu își pierd speranța și își pun nădejdea în divinitate. Indiferent de circumstanțe, românii nu se stânjenesc să se arate credincioși, asociind această realitate cu o calitate de neprețuit. Chiar dacă nu duc lipsă de superstiții, ghicitoare și puțină magie, poporul român se vrea (cel puțin în sondaje) să se prezinte ca un copil cuminte și ascultător de cele bune. Sunt situații când bunătatea, răbdarea, altruismul și iubirea pentru aproapele, dispar repede din inima românului dar până la urmă și el este om, nu-i așa?
