Germania, scufundată de propriul Cancelar

December 4, 2019

 

      Curios sau nu, povestea pe care Europa o trăiește din primăvara anului 2015 a traversat atât de multe etape încât prezentul în care se regăsește a atins un stadiu de tot râsul. Germania joacă rolul bunului samaritean și invită „cu brațele deschise” refugiații din zonele de conflict ale Orientului Mijlociu. Refugiații iau în serios invitația și pornesc la drum lung, lăsând în urma sa totul. Peste un milion de refugiați au intrat în 2015 în Europa declarându-și public singura țintă: Germania. Luată prin surprindere și speriată de valul uriaș de imigranți, Germania insinuează Comisiei Europene repartizarea acestora sub cote obligatorii. Indignați, britanici refuză și cer mai degrabă ieșirea din Uniunea Europeană. Cehia, Ungaria, Slovacia și România spun „nu” cotelor obligatorii în timp ce țările nordice, Italia, Franța, Grecia, Turcia duc tot greul cu valul de imigranți și refugiați, condamnând tragerea de timp a celorlalte state membre. Nu este prima dată când Germania se poartă de parcă ar fi Comisia Europeană sau de parcă ea ar conduce Uniunea Europeană însă cert este că „inițiatoarea” crizei umanitare care a transformat Europa într-un ocean de îngrijorări, crede că poate soluționa micile greșeli de exprimare prin a se folosi de acordul statelor membre.

       Reacția dură și categorică împotriva cotelor a transformat atmosfera dintre celelalte state într-una extrem de tensionată și astfel, nu-i de mirare faptul că deși a recunoscut că poate a greșit, cancelarul Germaniei, Angela Merkel admite faptul că nimeni nu trebuie să se sustragă deciziei de primire și integrare a unui număr fix stabilit de imigranți. Doar că Marea Britanie și-a permis acest refuz; fapt pentru care și-a atras cu sine nu doar despărțirea de Uniunea Europeană dar și „răutatea” Germaniei. De cealaltă parte, situația Germaniei de astăzi este una care a atins cote maxime. În timp ce Europa Centrală și de Est privea cu stupoare la evenimentele politico-militare care se desfășurau la nivel internațional, de vreme ce singura problemă cu care Europa se confrunta la acel moment era situația crizei financiare pe care Grecia o traversa, Germania și a sa „Doamnă de Fier” se arătau din cale afară de ospitalieri. Transformându-și țara într-un brand al solidarității, cancelarul german, Angela Merkel a încercat să își ascundă surprinderea și îngrijorarea când a simțit valul de imigranți veniți năvală în Europa, după ce aceasta le-a deschis larg brațele;

        Dacă acum mai bine de un an, Germania devenise țara cu care Merkel se mândrea pentru că se transformase într-un loc „cu care oamenii asociază speranța, ceea ce este extrem de prețios dacă e să privim istoria noastră”, azi, Germania nu mai știe ce fel de soluții să propună pentru ca imigranții/refugiații și a lor nevoie disperată să se întoarcă în țările lor de origine. Riscându-și viața pe mare și uscat, refugiații din zonele cu problemă ale Africii de nord dar și ale conflictului armat din Siria, au forțat pentru prima dată intrarea în Europa, la începutul anului trecut. De atunci, taberele s-au împărțit în jurul acestei situații creând de o parte compasiune pentru sutele de mii de imigranți, bărbați, femei și copii care au lasat totul în urmă pentru a-și salva viețile și de cealaltă parte, repulsie, punând pe seama acestora chiar și atentatele teroriste pe care Europa le-a suferit în ultimii doi ani.

        Deși Germania a fost cea care a inițiat această „campanie” de ajutor, puțini au fost cei care au avut curajul de o acuza direct de cea mai mare criză umanitară cu care continentul nostru s-a confruntat de la cel de-al doilea război mondial încoace. Însă generozitatea suspectă a Germaniei nu a scăpat fără investigații din partea anchetatorilor jurnalistiți, mai ales că, cu două luni înainte de a cădea de acord asupra unui pachet de 6 miliarde de euro destinat în mod special pentru refugiați, impusese un pachet draconic de măsuri Greciei care în acel moment datora Berlinului aproximativ 60 de miliarde de euro. „De ce sunt mai importanți pentru Merkel imigranții din Siria sau Afganistan decât cetățenii unei țări membre UE?” era întrebarea care măcina gândul a sute de mii de jurnaliști din întreaga lume. Investigatorii caută să explice că o campanie de imagine este susținută de situația outsiderilor și că Germania crește pe spatele tuturor membrelor Uniunii Europene, pe care le scoate în față de fiecare dată când apar probleme.

        În ultimii ani, în Germania au avut loc aproape săptămânal amenințări teroriste iar una dintre cele mai recente tragedii (un camion a intrat într-o piață unde se desfășura un târg de Crăciun, ucigând 12 de oameni) a amintit statului că porțile deschise pentru străini înseamnă și o poartă deschisă către pericol (la acest eveniment se anunță sute de dejucări ale potențialelor atentate teroriste, valuri de violuri comise de imigranți, furturi comise de refugiați etc.). Se obișnuia să se trăiască bine pe teritoriul său, extrem de protectiv, mai ales când imigranții săi erau compuși din europeni; însă, de când cu amenințarea terorismului, implicațiile în conflictul armat din Siria, politicile dure (și egoiste) la nivel de UE, Germania a devenit precum un Armaghedon; marele câmp de bătălie unde ciocnirea culturilor stă să mocnească. Deși manifestă activități care îi confirmă încercarea de a-și păstra identitatea culturală, invadată de străini, Germania nu mai vrea imigranți sau refugiați deoarece curcubeul de culturi din afară o face și mai vulnerabilă, nesigură și ținta unor expuneri culturale care intră în contradicție cu principiile sale. Datele oficiale arată că în 2015 aproximativ 8.000 de extracomunitari au traversat zilnic frontiera Germaniei (însumând un total de 1,1 milioane în acest an), urmând ca un număr de 64.700 să fie înregistrat în perioada ianuarie 2016.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tags:

Please reload

Featured Posts

Medicamentele din Romania, cele mai ieftine din intreaga UE

June 29, 2015

1/3
Please reload

Recent Posts

September 25, 2020

Please reload

Archive
Please reload