Presa, instrument de creare a opiniei publice în detrimetrul actorilor politici
Media este o denumire generală a tuturor metodelor de informare în masă. Este cunoscut faptul că aceste mijloace de informare variază: presa scrisă (ziare, reviste) sau mijloacele electronice de informare (internetul, radioul și televiziunea). Datorită faptului că oamenii și-au manifestat dorința de a fi informați în mod repetat, dezvoltarea acestor mijloace a fost indispensabilă, informația fiind răspândită pe o scară mult mai extinsă. Cu toate că internetul, radioul și televiziunea sunt cele mai răspândite și folositoare instrumente pentru transmiterea de informații, acestea pot fi folosite de asemenea pentru dezinformare. Acest lucru se întâmplă și în domeniul politic.
Actorii politici se folosesc de mass-media pentru a-și creea o imagine, dar și pentru crearea opiniei publice. Astfel, cele două specializări sunt în strânsă legătură având în vedere faptul că unul dintre scopurile partidelor politice este de a aduna cât mai mulți simpatizanți și de a forma opinia publică în detrimentul lor. Realizarea acestor cerințe este pusă în dificultate fără ajutorul mass-mediei.
Opinia publică poate fi schimbată ținând cont de nivelul de cultură și informare a indivizilor. Aici intervin efectele mediatice. Acestea acționează asupra creșterii gradului de cunoaștere a persoanelor. Creșterea nivelului de cunoaștere reprezintă un aspect pozitiv având în vedere faptul că mass-media contribuie esențial la diseminarea informației.
Chiar și în cadrul politic, sistemul mass-media asigură circulația informațiilor, interpretărilor, opiniilor și abordărilor care au o semnificație socială, reprezentând astfel o adevărată legătură informațională între diferite părți și segmente sociale. Media are un rol important în ceea ce privește solidificarea și, apoi, promovarea unor orientări, curente dominante, preocupări ale opiniei publice.
De cele mai multe ori, se observă că procesul politic are parte de o contribuție considerabilă din partea mass-media, aceasta contribuind la stabilirea agendei publice. Modelul agendei face referire la faptul că mesajele transmise de presă nu ajung imediat la indivizi, acestea pătrunzând în gândirea lor fără a întâmpina o rezistență critică și că, în loc să schimbe atitudinile, din contra, cristalizează și confirmă convingerile preexistente.
În societatea actuală, presa reprezintă mijlocul de comunicare socială dominant, răspândind asupra colectivităților și indivizilor un flux permanent de idei, date și fapte. Odată cu informațiile transmise, jurnaliștii propun și semnificații, configurând o anumită imagine despre societate. De aici se poate înțelege că valorile, normele și ierarhiile pe care presa le promovează, semnificațiile pe care ea le preconizează ar putea influența modul de gândire al indivizilor și al colectivităților. Cu alte cuvinte, aceasta ar însemna că mass-media are rolul de „creatoare de agendă”, de întemeietoare de clasificări și priorități pentru persoanele care compun audiența lor.
Ca cetățeni, nu putem asimila totalitatea evenimentelor înconjurătoare, așa că ne bazăm de cele mai multe ori pe activitatea mass-media care urmăresc realitatea și o analizează. Specialiștii consideră însă că știrile prezentate de mass-media au rolul crucial de a determina importanța publică a subiectelor puse în discuție. Obiectivul cheie al comunicării politice constă în organizarea agendei publice într-un mod care să avantajeze atingerea scopurilor unei organizații.
Mass-media stabilesc agenda publică prin calitate lor de furnizori de informații, concentrând atenția publică spre anumite probleme și trecând cu vederea altele (scandalurile din viața personală a politicienilor nu sunt pe agenda publică oficială, dar mass-media aduc la cunoștință astfel de informații).
Prin intermediul agenda-setting sunt puse în lumină atât importanța mass-mediei în societatea contemporană cât și influența pe care aceasta o efectuează asupra publicului și asupra politicienilor deopotrivă. Conform acestei interpretări, modelul de față se concentrează asupra mai multor întrebări legate de rolul cercetării modului în care media selectează și structurează mesajele, problemele pe care le prezintă insistent, respectiv pe care le trece cu vederea, conștientizarea responsabilității de către instituțiile media.
Mai mult decât atât, teoria are la bază câteva ramificații: first-level agenda setting, second-level agenda setting și third-level agenda setting. First-level agenda setting pune accent pe efectele generate de agendă dar și pe „priming”. Efectul priming pornește de la ideea conform căreia anumite teme sunt privilegiate de media. Cercetătorii Iyengar și Kinder au dovedit acest fapt, bazându-se pe ideea vehiculată în psihologia experimentală, conform căreia individul nu emite judecățile de valoare față de o anumită persoană sau față de un anumit eveniment pe baza tuturor informațiilor existente, ci doar pe baza informațiilor care stau la dispoziția sa.
Politica include indivizi și grupuri care au obiective conflictuale, încercând să ajungă la acorduri colective privind modul de distribuire a resurselor limitate (de exemplu, cum să finanțeze asistența medicală sau securitatea socială, pe care dintre candidate să o susțină având în vedere faptul că numai un canditat poate câștiga, și așa mai departe). Când vine vorba de a face astfel de alegeri politice, trei caracteristici ies în evidență. În primul rând, majoritatea deciziilor implică probleme insuficient structurate care nu au răspunsuri corecte, fiind implicate valori concurente ce pot fi rezolvate în moduri diferite. În cele din urmă, nu există claritate cu privire la ceea ce reprezintă această decizie (de exemplu, atacul terorist este un razboi?). Cercetătorii explică ideea că majoritatea problemelor politice sunt prost structurate; de obicei nu există prea mult sau ba chiar deloc, un accord asupra modului în care definești sau încadrezi problema. În consecință, încadrarea (framing) se aplică unei game mai largi de decizii politice în care partidele politice se contrazic în privința diferitelor valori sau considerații care ar face bine unei majorități de oameni.
În al doilea rând, consecințele materiale și simbolice considerabile ale deciziilor politice scoate în evidență faptul că numeroși actori politici încearcă să influențeze luarea deciziilor. Acești actori, inclusiv politicieni, grupuri de interese și mass-media, depun eforturi pentru a modela preferințele cetățenilor, ale căror opinii formează rezultate electorale și de obicei orientează deciziile politice de zi, cu zi. Acest lucru are ca rezultat un mediu politic strategic al informațiilor concurente.
În al treilea rând, în cele mai multe cazuri, și în ciuda importanței numeroaselor decizii, cetățenii posedă informații insuficiente neavând atât de multă motivație pentru a iniția o deliberare extinsă. Dovezile în acest sens au provenit conclusiv din ultimii cincizeci de ani de opinie publică și cercetare la vot.
