România visează la europenizare dar deocamdată este doar la stadiul de modernitate tendențială
Europenizarea standard implică aderarea unui stat la Uniunea Europeană; acest parteneriat strategic care vizează îmbunătățirea economică prin prisma deciziilor politice și a fondurilor de ajutorare a intrat în atenția tuturor țărilor europene când Franța, Germania, Italia, Spania, Marea Britanie, Suedia etc., se dovedeau a fi cu foarte mult dezvoltate după aderare. Însă, europenizarea nu este doar un contract în care se specifică ziua aderării; mai degrabă, europenizarea este un proces îndelung, care vizează schimbarea mentalității liderilor unei țări și a cetățenilor săi, urmând o direcție politică care s-a dovedit de succes pentru alte exemple și care are menirea de a standardiza sistemul de guvernământ în Europa.
Astfel, uniformizând politicile europene, oficialii Uniunii Europene se așteaptă să micșoreze din diferențele și discrepanțele uriașe care reies din amalgamul atâtor „culori”. Din păcate, europenizarea presupune adoptarea unei conștientizări, a unei atitudini, a unui comportament care vine din afară, dar care, garantează că în timp, va reprezenta promisiunea îndeplinită față de cei care au participat.
România este parte din Uniunea Europeană încă din ianuarie 2007, însă nu putem spune că țara noastră este o țară europenizată; în fapt, realitatea arată că sistemul nostru politic, economia, sănătatea, învățământul, justiția, agricultura sau cultura se află într-un impas. Cu totul diferit față de cum arăta România înainte de revoluția din 1989, astăzi, românii se confruntă cu o societate de tranzit în care încearcă să se descotorisească de trecutul comunist (ce a lăsat urme adânci asupra lor) și să adere către o nouă perspectivă, de viitor, garantată de Uniunea Europeană; ceea ce nu au înțeles românii este că aderarea la acest bloc comunitar, nu îi face o țară gata europenizată, ci parteneriatul reprezintă doar intrarea; șansa de a gusta din acest proces, pe care, de altfel, trebuie să îl treacă singură. Este România o țară europenizată? Nu. Și cel mai probabil nu va reuși să fie dacă nu se va lepăda de mentalitatea sa comunistă, războaiele politice care acaparează tot interesul guvernanților, eticheta de „periferie a Europei” sau obișnuința de a se plânge mereu și a rămâne blocată pe probleme, în loc de focusarea pe soluții. Cine poate ajuta la europenizarea României? Fiind un proces inițiat de către oamenii politici, cetățenii au șansa de a continua acum construirea unei societăți care să depășească stadiul de țară cu modernitate tendențială și ducând-o către calitate de stat europenizat. Însă cetățenii se află într-o confuzie totală; ei nu sunt informați, educați, încurajați să facă primul pas; aceasta și poate pentru că principalul lor suport de credibilitate nu le oferă nicio direcție sau niciun sprijin.
Mass media reprezintă, fără nicio îndoială, pilonul după care românii se ghidează în viețile lor; fie că sunt dependenți de activitatea acestora decizând să fie mereu informați și actualizați la noutăți cu ajutorul mijloacelor de comunicare în masă, fie că este la modă sau nu îi mai pot scăpa, cert este că un sondaj realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES), avut loc în vara lui 2012, a demonstrat faptul că românii au încredere în mass media și jurnaliști, mai mult decât în președinte, armată, justiție sau biserică. Fără nicio îndoială, datorită credibilității și popularității de care se bucură, mass media reprezintă actorul principal care poate transforma europenizarea într-un vis devenit realitate pentru România; din păcate, acestea au ales să folosească un discurs mediatic referitor la integrarea țării noastre în Uniunea Europeană, mult prea formal, închis, lipsit de argumente europene, scoțând mereu în față aspectul birocratic și problematic.
Creând o agendă cu poverile publice, tematica europenizării implica deja o poziționare a publicului român în raport cu agenda europeană. Iar acest lucru se poate observa extrem de ușor în discursul mediatic de dinainte de aderare la UE, când presa românească insista foarte mult pe prezentarea decalajului dintre aspirațiile europene ale țării noastre și capacitatea practică de a asimila sistemul european. În concluzie, efectul mass media s-a impregnat atât de mult în inimile și mințile românilor încât astăzi, societatea noastră este traversată de o realitate fără loc de interpretări: România își dorește europenizarea dar deocamdată suntem doar la stadiul de modernitate tendențială. Cu toții sperăm să avem sistemul politic, economic, de învățământ, de sănătate etc., al germanilor sau al francezilor, însă dezvoltările lor reprezintă doar o țintă greu de realizat pentru un popor care nu mai iese din amorțeala unui trecut comunist. Din păcate, ne place să privim media și să aspirăm la situațiile altora, deoarece politicienii noștri ne-au demonstrat de atâtea ori că agenda lor presupune dezbateri între putere și opoziție mai mult decât interesul pentru a încheia cu succes procesul europenizării. Tocmai din cauza acestei lipse de interes dar și a lipsei de puteri în plan european, la care se adaugă și lipsa credibilității în plan intern, acțiunile politice nu mai reprezintă un suport după care românii să se ghideze în procesul de europenizare, mijloacele de comunicare în masă rămânând singurele care au un cuvânt de spus, nu doar în informarea despre condițiile și contextul acestui proces, dar și în convingerea audienței sale de toate eforturile care trebuiesc depuse pentru a se participa activ la europenizarea României. Necesitând o schimbare de atitudine și mentalitate, românii pot fi direcționați să sprijine cu comportamentul și gândirea lor, un proces care, în momentul acesta, le aparține mai mult lor decât deciziilor politice; însă oamenii ascultă, cred și urmează direcția mass mediei, astfel spus, în România este necesar mai întâi, europenizarea mijloacelor de comunicare în masă și apoi, a poporului.
